12 ani. În camera mea, de fapt în camera mea şi a tatălui meu, căci acesta era confortul stalinist, se întindeau insignele. Nena, CC Catch, Sandra, Milli Vanilli, Bad Boys Blue, Modern Talking. Mai târziu, aveam să învăţ să şi fac insigne, spre deliciul vecinilor de bloc, sau spre bucuria mea, care-mi vedeam munca purtată pe piepturile multora.
12 ani. Tata s-a întors într-o zi de la piaţă. Cu ceva salam, raţia de ulei murdar, o ciocolată (“Pitic”, dacă mai ţin bine minte) şi două pâini. Şi cu trei discuri, marfă de contrabandă, de la bulgari. Vândute de ruşi. Creedence Clearwater Revival, Elton John şi Deep Purple. M-am retras în cameră, nu eram foarte interesat. Am revenit peste câteva minute, când dezmăţul muzical dezlănţuit de “cineva” m-a adus acolo. Urma să aflu că era vorba de o trupă care se cheamă Deep Purple şi că piesa se chema “Child in time”. Acesta a fost botezul. Tot un copil sunt şi astăzi. Timpul nu pridideşte să mă cheme către final. Apartamentul s-a schimbat. Tata nu mai este. Dar “Child in time” a supravieţuit.
A urmat perioada în care tata lua casetofonul vecinului de la etajul 7, să ascultăm casete împrumutate, şi copia muzică, pe benzi de magnetofon, de la un alt vecin din blocul de vizavi. Da, el prefera magnetofonul. Aşa am ascultat, la intensitate redusă, ca să nu ne toarne vreun nenorocit de responsabil cu cartea de imobil, Eric Clapton, Van Morrison, John Lee Hooker, Scorpions, The Beatles, Led Zeppelin şi multe altele. Magnetofonul de atunci, un Tesla B95 cred, şi-a trăit viaţa. A fost înlocuit mai târziu un Kashtan 1, marfă rusească, sănătoasă, cu vumetre ce, pe înregistrare, arătau orice altceva decât ce urma să ai pe bandă. A plecat şi Kashtan-ul cândva, pentru un Akai. Benzile mai sunt acasă.
A venit revoluţia şi vremea casetofoanelor International, calitativ nimic altceva decât nişte insulte ordinare la adresa muzicii aruncate într-o cutie care se cutremura la orice acută. Cele mai mari probleme le aveam cu Dave Ingram, de la Benediction, ăla tindea să-mi rupă “difuzoarele”. L-am primit de ziua mea, a fost ziua când l-am inaugurat cu un album de gală, “Highway to hell”, AC/DC. Mi-au dat lacrimile în ziua aceea. Era ziua când eram cu desăvârşire liber. Sosise şi vremea când ascultam “durităţi”, când se aşezau la rând trupele cu “ation” în coadă, când blocul vecin tocmai se întâlnea cu amplificatorul de 50W şi boxele de 75W, scoase pe balcon. Mi-aduc aminte că un domn de la o scară îndepărtată, aflat pe balcon, mi-a făcut cândva un semn de apreciere şi încurajare. Peste puţin timp, aflam că este Octav, de la Octave. Ce vremuri…vremuri când lumea spunea că “In the army now” al lui Status Quo este…blues, şi Doamne, ce frumos era să dansezi la miez de noapte pe piesa aceea, pe la vreo petrecere, mirosind poate pentru prima oară alambicata chimie ce răzbătea din carnea unei femei!
Vremuri în care au apărut caietele cu trupe. Discografii, componenţe. Caiete groase, de 200 de pagini, de matematică. Se scria cu creionul, pentru ca modificarea să fie uşoară. Lumea a început să mă întrebe, cei de lângă mine mă considerau sursa lor de informaţie. Cumpăram zeci de reviste de profil, mă uitam la toate emisiunile, ascultam orice porcărie de album, oricât de prost ar fi fost înregistrat pe caseta care, din Lucky, devenise RAKS. Era semn de evoluţie, dar şi semn că ne aşezam acolo unde ne era matca, la porţile Orientului care, din nefericire, nu ni s-a deschis decât cu lucrurile mici şi mizere.
Vremuri în care am primit discuri de la bunica mea din Canada. O mână de discuri. Aşa am aflat de Twisted Sister, ale căror piese le fredonez şi acum fără să stric o singură notă. Vremuri în care mi-am cumpărat Celelalte Cuvinte, trupa care mi-a alinat, fără să ştie, de mii de ori sufletul cutremurat de pasiuni trecătoare şi, poate, inutile. Aşa am descoperit şi ZZ Top, acea “mică trupă din Texas”, cum le place să-şi spună, clipă în care am priceput că nu numărul componenţilor decide calitatea.
Într-una din aceste zile aruncate prin rândurile de mai sus, iadul a luat foc. Pentru că a ajuns la mine o casetă cu “Kings of metal”. Era 1989. Era pe 29 decembrie, la 2 zile după ziua mea de naştere. Era şi la câteva zile după asasinatele necesare pentru ca România să poată să se scuture, măcar aparent, de tiranie. Oamenii mureau, un politruc nenorocit îşi însuşea sângele cu greu spălat de pe străzi. România încă îşi jelea morţii, iar eu aflam, stupefiat, că pe lumea aceasta există Manowar şi că “Your kingdom will come”. A venit. La 20 de ani. Atât am aşteptat pentru ca anul acesta Manowar să se urce pe scena din faţa mea şi să-mi arate că, pe lângă maşina de muzică pe care mă aşteptam să o conducă, Joey DeMaio mai poate conduce şi discursuri “politically correct”, în splendidul stil american.
Zile de liceu. Zile în care mimam fiori la Skid Row şi îmbrăţişam codane pe “I remember you”, piesă cu care cred că am câştigat câteva concursuri ad-hoc de karaoke, puse la cale la petrecerile de la care începusem să nu lipsesc. Zile în care mă prăbuşeam pe scările din spate ale liceului, după o cură de vodcă, sau dormeam în parc, în braţele colegilor de suferinţă, după vreun concert mai răsărit, terminat cu o libaţie. Zile în care am aflat cine sunt Magnum, şi ce album fantastic este “On a storyteller’s night”, pe care vi-l recomand oricând cu plăcere şi încredere că nu aveţi ce să-mi reproşaţi după aceea. Şi, de ce nu, zile în care m-am îndrăgostit de Mike Tramp, de la White Lion, o trupă care a avut parte de prea puţin pentru prea multul pe care-l oferea.
DeMaio.info.
Pentru toate zilele de mai sus. Pentru că despre muzică trebuie să se şi vorbească, nu doar să se sugereze. Pentru că ne-am săturat să vedem scris că Steve Vai este un chitarist obscur şi că Voltaj şi Direcţia 5 “sunt rock”, aşa cum mi-a sugerat, într-un bar, un jurnalist care mă va ţine minte. Pentru că avem curajul de a spune lucrurilor pe nume, pentru că nu dorim doar ştiri, pentru că suntem sătui să vedem că nimic nu se întâmplă.
Pentru că vrem să luăm atitudine. Şi, da, vrem să facem asta pentru voi. Pentru noi am făcut toate cele de mai sus.
Bine-aţi venit pe ceea ce a devenit, de azi, “Blogul de Rock”.
November 23rd, 2009 at 09:35
Boogdan, stiam ca despre asta e vorba. Mi se pare o idee geniala. O sa fiu cititor fidel, promit ca o sa incep sa ascult mai mult rock(any suggestions cu ce sa incep?). Si va doresc mult mult succes.
November 23rd, 2009 at 09:41
@Skag – După cum spuneam, măcar un lucru bun să primiţi şi voi, după tot ceea ce a fost aseară. Eu cred că avem cu ce şi, din câte am văzut, avem cu cine. Aşa că sperăm să urcăm rapid şi sigur. Mulţumim mult de urări, promitem să ne ţinem de ele.
November 23rd, 2009 at 09:54
Foarte tare!!! \m/ Eu ma mentin cititoare fidela, iti dai seama :D
November 23rd, 2009 at 09:56
@Arana – Să vedem cât de tare :)) Îţi mulţumesc pentru fidelitate şi sper să merite :)
November 23rd, 2009 at 10:02
Zi domne recomandari pt noobi in ale rokului!
November 23rd, 2009 at 10:04
@Skag – Direcţia 5 şi Voltaj :)) Dar ai grijă, trebuie să prinzi albumele în care au chitările băgate în priză :))
November 23rd, 2009 at 10:07
Albumele alea e unul singur la Voltaj. Se cheama “Pericol de moarte” si cred ca asa de tare s-au curentat incat au zis ca ei din astea nu mai fac… :))
November 23rd, 2009 at 10:08
@Bogdan Bele – =)))) Şi “In Di An Ka live”, în ceea ce priveşte Direcţia 5. Plus că aveau şi vocal, pe Toni :)
November 23rd, 2009 at 10:13
Man, quit mocking me. :P
November 23rd, 2009 at 10:20
@Skag: Vine o recomandare de la mine mai incolo ;)
November 23rd, 2009 at 10:21
@Skag – Eu vorbeam serios :)) Uite, începe şi tu cu Triumph of steel de la Manowar, Master of puppets al Metallicii şi, de ce nu, un Arise sau Beneath the remains de la Sepultura :) Vezi ce şi cum. Sunt ele mai dure aşa, dar şocul tre’ să fie maxim :))
November 23rd, 2009 at 10:21
@Bogdan Bele – Aoleu! :))
November 23rd, 2009 at 10:23
Hai ma, ca nu e din aia :))
November 23rd, 2009 at 10:25
@Bogdan – :)))
November 23rd, 2009 at 10:28
Bravo, fain inceput. Ramones n-aveti, domnu’ ? :)
November 23rd, 2009 at 10:30
Mult succes, eu revin :)
November 23rd, 2009 at 10:35
@Cinabru – Domnule, avem acasă :) Dar dacă e nevoie de ei pe aici, te asigur că apar :)
November 23rd, 2009 at 10:36
@boghi – Mulţumesc mult şi bine ai sosit :) Sau resosit :)
November 23rd, 2009 at 10:37
In primul rind, mult succes in noul format!
Acum, sa-mi dau si eu in petec:
Inceputurile muzicale au fost timide. Dupa sfirsitul scolii generale, unde la banchetul de sfirsit de gimnaziu ascultam o muzica pe care ulterior am aflat ca era catalogata drept “Italo Disco” (fredonam pina la disperare “Love Spy” al celebrului discjokey Mike Mareen) a venit inceputul liceului. Unde, inca din prima zi aflasem ca “Life is life” pentru ca asa glasuise in difuzorul unui Sanyo argintiu baietii de la Opus.
Liceul l-am facut pe acelasi Italo Disco si apoi Euro Disco, dansind de mama focului pe Modern Talking, C.C. Catch, Bad Boys Blue, Sandra si pe muzica veteranilor discotecilor de prin Europa.
Primul soc l-am avut cind am ascultat de pe o caseta prapadita “The Wall” al celor de la Pink Floyd. Caseta fiind de 60 de min, inregistrarea arata a fi trunchiata. Atunci mi-am jurat sa gasesc varianta completa, iar dupa prima ascultare integrala mi-am impus regula ca acest album, de fiecare data cind il voi asculta, va fi doar integral.
Programele de muzica le obtineam printr-o singura sursa si vrind-nevrind eram tributar gusturilor muzicale ale acesteia. Dar erau momente cind, din lipsa de muzica de discoteca de o calitate mai buna, “sursa” mai scapa si ceva mai putin comercial. Asa l-am gasit pentru prima oara pe Phil Collins prin intermediul piesei “Two Hearts”. Asa voi gasi ulterior si bijuteriilecelor de la Genesis.
In armata am tinjit dupa ultimele zvicniri ale iubirilor mele de odinioara Modern Talking si C.C. Catch (care chiar isi traiau ultimele moemnte de glorie). Hit-ul anului ‘89 Kaoma cu a sa “Lambada” am ascultat-o intr-un difuzor dintr-un dormitor de unitate militara cind inca nu ne revenisem din socul dupa-amiezii cind fusesem anuntati de instituirea alarmei partiale de lupta. Urmau saptamini de groaza si moarte…
O deschidere cu adevarat magica am avut-o insa in timpul facultatii unde lipsa televizorului era compensata din plin de seri de auditie muzicala, mai ales ca incepuse o invazie de casete audio venite pe filiera poloneza: Jarre, Vangelis, Queen, Ozzy cu al sau extraordinar album “No more tears”. Orizontul se intrevedea tot mai larg, eram liber, informatia muzicala circula cu adevarat ca un flux continuu si aveam sa descopar pe parcurs noi si noi comori muzicale.
November 23rd, 2009 at 10:40
@alk – Wow! :) Aşa da! :)
November 23rd, 2009 at 10:44
@alk: misto de tot trecerea prin toate. Si misto locul unde ai ajuns.
November 23rd, 2009 at 10:44
Un post excelent. Mi-a trezit amintiri ascunse. :)
Am trait aceleasi vremuri, acelasi magnetofon Tesla (ma rog, nu acelasi aparat, dar acelasi model), aceleasi discuri bulgaresti sau rusesti, printre care mai aparea cate un “The Game” sau “A night at the opera” pe care trona mare sigla EMI. Erau discuri care pe coperta aveau si versurile, erau marfa grea de schimb/imprumut.
Am trecut si prin perioada casetelor Raks, sau a celor “originale” cum le spuneam atunci, Vivo, casete pe care nu incapea nici macar un album.
Copiam albume in draci si eram client nelipsit al baietilor “de la Romana” de unde cumparam ultimele aparitii, dar si casete video cu concerte. De acolo am vazut prima oara Made in England – Iron Maiden.
Pe urma au aparut CD-urile, dar eu le luam cu imprumut si le copiam pe casete, ramasesem tot fanul casetofonului. Imi amintesc si acum cum derulam caseta cu pixu la bairame.
M-am lungit cam mult. Inca o data, felicitari pentru articol!
November 23rd, 2009 at 10:49
Noi aveam un mag rusesc, nu mai stiu cum ii zicea. Mai apoi am avut si un Kashtan. Unchiu-meu baga la greu “Back In Black”-ul lui AC/DC si Dire Straits. Dar era si un pick-up Concert, la care am auzit prima oara Celelalte Cuvinte, Iris, Holografurile vechi, dar si un “Imagine” original al lui Lennon, adus din Franta de o vara de-a maica-mii.
November 23rd, 2009 at 10:52
@Carcotasu – Mulţumesc. Felicitări pentru trecerea prin toate acestea. Când eram la liceu, în IL Caragiale, toţi banii mei de mâncare se duecau pe casete. Iar cea mai mare dezamăgire a fost când am cumpărat Triumph of steel pe casetă de 60 de minute şi…apoi am căutat ca disperatul tot albumul :)
November 23rd, 2009 at 10:53
Ge-ni-al!
Felicitări pentru idee, pentru manifestare şi pentru text, zic!
Nu-mi amintesc, precis, când şi în ce condiţii am început să ascult muzică. Ştiu cum că veneam de la şcoală, poate chiar în primii ani de şcoală, şi ascultam Led Zepp, Deep Purple, The Doors şi câteodată The Cure, atunci când frate-miu, cu vreo 4 ani mai în vârstă, reuşea să împrumute casetele şi vinilurile respective. O idee mai târziu descopeream şi metalele, lucru ce avea să-mi formeze, oarecum, preferinţele muzicale. Şi mă “electrizam” cu trash-ul glorios cântat de Anthrax, Slayer şi Metallica. Gloria asta s-a dus, săraca, în noul val, cel susţinut chiar de interferenţele curentului în muzica modernă, p-atunci: Pearl Jam, Mudhoney, Nirvana şi alţi head-bangeri cu mult, mult, muuuult mesaj dificil de descifrat şi ingurgitat! Deşi au trecut mulţi ani de-atunci, reminiscenţele muzicii ăsteia încă-mi dictează playlistul. Ce-i drept, am schimbat Kastanul, casetofoanele ruseşti şi într-un târziu, amplificatoarele şi cassette deck-urile Kenwood cu iPoade, iPhoane şi empetreiuri. Însă copii nelegitimi ai acelor sunete, şi anume punk-rock-ul, hardcore-ul, new wave brit metal şi asemenea, zdrăngăne în căşti şi acum!
November 23rd, 2009 at 10:53
@Bogdan – Cum s-ar spune, WE ROCK!
November 23rd, 2009 at 10:55
@Hubba – Bre, felicitările mele pentru drum, da’ aruncă iPod-ul şi ia-ţi un Cowon :))
Mulţumim de aprecieri şi sper să mergem înainte cu curaj. Că avem şi unde şi, mai ales, avem de ce :))
November 23rd, 2009 at 11:21
Domnilor, am de gând să vă citesc.
Frumos început.
>:D<
November 23rd, 2009 at 11:27
@eternel – Săr’mâna! Citeşte-ne, că va fi altceva :) Iar începutul…crede-mă că de el mă tem cel mai mult :))
November 23rd, 2009 at 11:33
dupa cum bine stiu, eu nu am ce cauta p-aici. insa vreau sa precizez ca va urez succes tuturor celor care s-au implicat in acest proiect!
ah!… din pacate eu nu am avut ocazia sa ascult rock, prietenii mei nu ascultau asa ceva(toti stiim ca anturajul e vinovat pt multe in viata), eu am inceput sa ascult muzica in ‘93 cand mi-au luat ai mei primul casetofon si prima caseta a fost cu Scorpions(ii placeau mamei) si apoi una cu Michael si pentru mine. am continuat prin ‘96 cu b.u.g , mai apoi parazitii, la familia, morometii,racla, da hood, si restu’. cu totii ascultam muzica pentru ca simtim ca primim un mesaj, ca ne reprezinta intr-un fel sau altul. cultura muzicala difera de la generatie la generatie, int-adevar sunt si exceptii, dar este o linie invizibila care separa ascultatorii unui anumit gen de ceilalti!
dupa cum bine spuneai, drumul de la Albinoni la Puya este destul de mare, problema e ca in momentul de fata nu mai ascult nimic care sa-mi placa cu adevarat(cine stie poate ma apuc de ascultat rock), acest lucru este trist in adevaratul sens al acestui cuvant. si sa inchei acest comment prelungit, am citit comentariul unui tip pe nume “caesar” la cineva pe blog, el a punctat unde a trebuit si a fost genial in felul lui, a spus ceva de genu : muzica adevarata iese atunci cand o faci din suflet si nu pentru bani!
p.s. commentul era mai amplu dar esenta e fraza de mai sus!
November 23rd, 2009 at 11:46
@dragos b. – Poţi să ne citeşti, aşa adaugi culturii muzicale câteva borne noi, că oricum spuneai că asculţi puţin rock :) Uite, de aici ai şansa să asculţi ceva mai mult :) Mulţumim mult pentru cuvintele deosebit de frumoase şi, cine ştie, poate te vom avea de client la ştirile şi rândurile noastre :)
November 23rd, 2009 at 12:10
Chiar eram curios….Ma gandeam ca ideea ar trebui constituita intr-o maniera educativa, nu intr-o maniera informativa.
Pentru ca omu’ asta dinaintea mea are dreptate in sinceritatea lui.
Rockul se asculta deobicei singur.Sau in grup de initiati.Ca si jazz-ul sau simfonica.
In multe din cazuri,in multe din grupuri, se prefera o muzica mai usoara, accesibila oricarui tip de afect.
Si cum cel mai mic numitor comun (va mai aduceti aminte?) este muzica de petrecere si conexele, inclusiv pop , etc., e perfect normal de ce atati oameni nu au acces explicit la alte genuri muzicale.
Si asta nu e motiv sa fie culpabilizati.
Pot fi educati. Sau nu. Si daca nu, nu e vina lor. Nu-i duce afectul, asta e.
No, caz asta-i.
Bafta la puterea a zecea.
November 23rd, 2009 at 12:12
@Lup Alb – Yeap. Normal că o să adopt şi partea de informare, doar că aceasta va fi restrânsă la ceea ce contează, pentru că-mi doresc să nu am tone de ştiri, aşa cum se întâmplă prin alte locuri. Din câte vezi, există secţiune de “news”, acolo se duc, acolo vor fi de găsit. În rest, o să facem tot posibilul să transformăm muzica asta în ceva accesibil pentru toată lumea, măcar ca istorie şi idee. În rest, nu pot pune notele pe portativ, indiferent cui aparţine acesta :)
November 23rd, 2009 at 12:13
succes!
November 23rd, 2009 at 12:14
@did – Aha, uite şi Panteruţa :) Mulţumim :) Şi sper să dăm şi cu Sopor pe aici :)
November 23rd, 2009 at 12:21
Si nici afectu’ in om. :))
November 23rd, 2009 at 12:22
@Lup Alb – :))
November 23rd, 2009 at 12:30
Si la mine a facut tata pressing puternic cu Jethro Tull si Queen dar culmea, botezul muzical a venit de la o piesa de duzina comparativ cu cele ale gigantilor. E vorba de Live – The Dolphins Cry de care nu ma mai saturam prin 1999, moment in care am decis ca mai tot ce ascultasem pana atunci (culmea, tot in 12 ani) era cam de rahat.
November 23rd, 2009 at 12:40
@krossfire – Bună piesă, chiar îmi amintesc de ea :)
November 23rd, 2009 at 12:51
Hop si eu! Superb articolul, iti dai seama ca o sa va urmaresc si ca o sa va tin pumnii! :D
November 23rd, 2009 at 12:52
@fleurdulys – He, he, numai atât? :) Ia să te vedem cum colaborezi :))
November 23rd, 2009 at 13:15
Dap, cum zicea Dragos si Lupu Alb, publicul trebuie educat in ceea ce inseamna muzica de calitate. In cazul vostru, cititorii. Si doar daca blogul nu este destinat doar cunoscatorilor.
Eu nu am avut de la cine sa prind gustul pentru rock. Ai mei ascultau populare, fratii Vanilla Ice, SNAP etc…
November 23rd, 2009 at 13:17
Eu am fost straina de toate astea pana am intrat la liceu in toamna lui ‘98. La noi in casa nu se asculta muzica. Exista doar radioul, dar habar n-aveam de numele pieselor sau de cine le canta. Cu foarte mici exceptii. Auzisem ceva de Roxette, Eros Ramazzotti si, ceva mai tarziu, de Modern Talking. Aveam cablu, dar chestiile gen MTV erau evitate – “tampitii aia cu muzica zapacita” dupa cum se exprima tati. Nu va imaginati cine stie ce, pentru el si Lady in Red era muzica zapacita. Si am intrat la liceu. La clasa de bilingv engleza. Si ne-a luat tare la engleza. Inca de la inceput am avut de facut si de prezentat proiecte despre cultura si civilizatia engleza. Al doilea proiect a fost despre Queen. Cred ca eram singura din clasa care nu mai auzise pana atunci de ei. Si singura ca nu asculta muzica in general. Apoi am inceput sa intru in contact cu preferintele colegilor. Majoritatea ascultau chestii care erau la moda pe vremea aia. Aveam si o colega care era moarta dupa Nirvana si Staind. Mie nu mi-o placut la inceput. Eram inca in stadiul de Savage Garden. Incepusem si eu sa ma uit pe MTV, sa fiu si eu la curent cu noutatile.
Si la inceputul lui 2001 am dat de un videoclip care incepea intr-o atmosfera care mi s-a parut putin sinistra initial. Individul care canta arata la fel – sinistru. M-a speriat si am schimbat canalul. Si am facut asta timp de vreo doua luni bune. Intre timp, colega de care ziceam mai devreme avusese de prezentat un proiect in care mentionase si trupa al carei videoclip nu-l puteam suferi. Ma rog, inceputul, ca mai departe nu apucasem sa ma uit :)) Nu mi-a schimbat parerea. Si intr-o zi imi faceam tema la mate. La mine in camera, cu radioul pornit. Si au dat o piesa care mi-a placut mult. Habar n-aveam ce e. Am aflat la sfarsit cand am auzit “au fost Aerosmith cu Jaded” – ceeeee? Adica piesa cantata de individul ala cu fata de speriat copiii? Adica aia care nu-mi placea mie? Aaa, pardon, nu-mi placuse cum incepea videoclipul si ma speriase mutra lui Steven Tyler. Ala a fost momentul de cotitura. Am inceput sa vanez cam tot ce gaseam Aerosmith.
In perioada aia am inceput sa ascult si Bon Jovi. Si tot in perioada aia au inceput sa-mi placa si Staind, care initial nu-mi placusera. Am venit la facultate, multe lucruri s-au schimbat, inclusiv prietenul. Si intr-o zi cand eram cu el in bucatarie si spalam vasele, am auzit ceva. O melodie de pe calculatorul lui. Am alergat in camera cu mainile ude si pline de spuma sa vad ce e. House of Fire a lui Alice Cooper. Tot datorita lui am inceput sa ascult si Queen si Black Sabbath si Metallica. Apoi a urmat o avalansa de descoperiri. Cautand chestii cu Alice Cooper am descoperit coverul dupa Bed of Nails al celor de la Children of Bodom si colaborarea cu Twisted Sister. Am luat DVD-ul Bang Your Head 2005 pentru ca aparea si Ozzy acolo si asa am descoperit Doro & Warlock si Amon Amarth. Si apoi de la Amon Amarth am ajuns la Insomnium (youtube related videos). Cautand ceva cu Nirvana am descoperit Silverchair. Am inceput sa ma uit la documentare despre rock si asa am mai facut o multime de descoperiri. Trupe total necunoscute sau ale caror piese le mai auzisem candva dar nu stiusem niciodata cum se numesc. Van Halen, Def Leppard, Quireboys, Motorhead, Whitesnake, Alice in Chains, Vixen, White Lion, Skid Row, Cinderella & asa mai departe…
Si anul asta am descoperit Magnum aici.
I’ve come a long way…
November 23rd, 2009 at 13:29
@Skag – Blogul este generalist, normal, acum vom avea neşansa de a trata unele lucruri din punctul de vedere al celor care au crescut cu asta, dar o să facem în aşa fel încât să-i ajutăm şi pe alţii să se prindă de lucruri :)
November 23rd, 2009 at 13:30
@brontozaurel – Wow! :) Splendid. Mă bucur pentru Magnum :D
November 23rd, 2009 at 13:36
Na, ca de KISS uitasem. Si pe ei tot asa i-am descoperit, din documentarul ala Hard n Heavy :)
November 23rd, 2009 at 13:37
@brontozaurel – Miştooo :))
November 23rd, 2009 at 16:20
Felicitări pentru iniţiativă şi mult succes.
November 23rd, 2009 at 16:25
Am descoperit rockul pe la 11 ani.Imi placea un vecin cu 6 ani mai mare decat mine.Eu ascultam 3Sud Est, el Nirvana.Ma trezea dimineata la 7 cu “raaaaaaaaapeee meeeeeeee ta na na na na” si ii bateam in perete, in calorifer, in usa cu tot ce puteam.Degeaba, a trebuit sa suport multa vreme.
Venise si ziua cand disperatele mele batai in usa fusesera auzite si Sesame se deschise.Mi-l aduc aminte cum dadea din cap cu ochii inchisi, era in transa, atat de profund simtea muzica.
Wtf? cum sa-l injur pe asta asa fericit? Intentia era sa le transmit neamurilor din America toate urarile de bine dar, ciudat, suna chiar bine Nirvana.De dragul lui am din cap pe rock o ora jumatate si desi simteam ca am nevoie de o intreaga tableta de algocalmin dupa toata treaba asta, diminetile-mi devenisera toate una si una.Imi intrase in sange.Nirvana, Manowar, Metallica, Sonata Arctica si Dream Theater nu mai urlau acasa la el ci la mine.Imi batea el in usa sa-si recupereze cd-urile.
Faimoasele lui “neamuri” din America, pe care cu ceva timp in urma le uram, incepusera sa puna in pachete si cd-uri pentru mine (imi aduc aminte ca primele au fost Led Zeppelin, Deep Purple, Genesis, Police si Prince).
Din momentul ala am inceput sa cresc.Nu doar ca incepusem sa ascult adevarata muzica, dar imi schimbase mentalitatea.Din fetita cuminte, timida si cu orizonturi inchise incepusem sa devin o dezlantuita plina de curiozitati.
Randurile de mai sus, imi aduc aminte de noptile petrecute undeva la marginea orasului, cu vin, bere si chitari, fredonand Amon Amarth, Judas Priest, Revolution Renaissance, Gotthard, Manowar, Pink Floyd…huh, ce vremuri!
You rock demaio.info! Raman pe aici :)
November 23rd, 2009 at 16:26
@Ingineru – Mulţumesc. Sper să vă avem şi pe voi aproape. Altfel nu ar avea rost :)
November 23rd, 2009 at 16:27
@D.S. – Frumoasă poveste. Chiar foarte frumoasă. Cât despre curiozităţi, mdeah, aş spune că aşa este :) Rămâi. Sper să fie bine şi eu sunt sigur că ai şi de ce să o faci :))
PS – 3 SE??? :((((
November 23rd, 2009 at 16:30
@DeMaio – :)) “Fiind copil, paduri cutreieram…” :))
November 23rd, 2009 at 16:34
@D.S. – Mdeah :))))
November 23rd, 2009 at 16:35
@DeMaio – Am de ce sa raman, e clar! :)
November 23rd, 2009 at 16:35
@D.S. – :)
November 23rd, 2009 at 18:52
Citesc de mult http://www.demaio.info, dar n-am comentat. Acum nu pot sa ma abtin, imi place tare ce devine locul asta. Prea am ramas putini care vorbim aceeasi limba. Ma bucur rau ca se-ntimpla asta.
Mi-as spune si eu povestea aici (haha), dar e la fel cu a tuturor, adica fericita si frumoasa. Doar ca a mea a inceput cu Malmsteen, a pornit de la o matusa nebuna. In rest, totul corespunde.
November 23rd, 2009 at 20:10
@sublime – Wow, un “silent reader” :) Bine ai sosit, sper să te bucure ce este aici sau ce vrem să face aici, dat fiind că de-abia ne-am pus şi noi pe picioare :) Malmsteen…wow, ce mătuşă adorabilă! :)
November 23rd, 2009 at 20:11
Da, da, da! In sfarsit ceva pe sufletul tau! Felicitari mane si sa ne vedem la o bere!
November 23rd, 2009 at 20:13
@Eu – Ce am putut şi noi, aşa :) Ne vedem bre, la bere, că na, trebuie să fie şi aia, de când ne rugăm de ea :))
November 23rd, 2009 at 21:05
Dracusoru’ a crescut cu rocku’. Vinilurile tatei rulau toata ziua prin casa, si pe ele erau Led Zeppelin, Def Leppard, The Eagles, Beatles si mai ales Pink Floyd si Queen. (si mai erau si d-astea romanesti, gen Phoenix, Pasarea Colibri, Rosu si Negru).
Si apoi pe la vreo 13 ani, cel mai bun prieten al meu a venit la mine cu un CD. “soru’mea, asculta-i pe-astia”. CD-ul era cu Manowar, si aia a fost o revelatie. Cam atat. :D
November 23rd, 2009 at 21:07
@Dracusoru’ Belicos – Manowar, Manowar, living on the road :)
November 23rd, 2009 at 21:17
Exact ala :)) (si apoi Warriors of the World United).
Si da, mi-au placut Manowar chiar daca primul CD pe care l-am ascultat de la ei contine mizeria de Pleasure Slave.
November 23rd, 2009 at 21:44
@Dracusoru’ Belicos – Aia nu este mizerie, aia este o piesă de geniu, poate cea mai grea de pe album. Asta, fără versuri :))
November 23rd, 2009 at 22:09
Wow! Urmaream numaratoarea inversa de ceva vreme, dar nu ma asteptam la asta! Ce pot sa zic, frumoasa schimbare…si ca sa fiu putin on-topic, eu am inceput cu Under the Bridge de la Red Hot Chili Peppers(desi in clasele primare eram fana Queen, m-am pierdut pe drum pana prin clasa a 8-a, cand ascultam Backstreet Boys si altele de gen). Datorita muzicii lor am ajuns la genuri foarte variate…Si apropo de Dolphin’s Cry, si pe mine m-a obsedat mult timp, scriam versurile pe bancile din liceu :)
In concluzie, imi place, cu siguranta voi veni mai des :)
November 23rd, 2009 at 22:38
@Aniela – “Dolphin’s cry”, culmea, a fost piesă, poate printre puţinele pe care le au :) Super background, cu Queen şi RHCP, deşi ultimii nu aş spune că-mi zic multe, dar clar că au meritele lor :) Te aşteptăm cu drag :)
November 23rd, 2009 at 22:55
ma bucur ca esti!
pot sa dau coltul maine, asa senzatii mi-ai dat
joi merg la buzau, abia astept sa-i arat lui patreze (tata) tot ce ai scris,nu pedaleaza el pe net la 59 ani cum imi doresc eu
dai dependenta, mister
November 23rd, 2009 at 22:57
@Ielena – Păi…na…adică…mă simt al dracului de bine că le-am oferit oamenilor ceva care să le placă :)) Salutări tatălui tău şi numai bine să fie pe strada ta. Cândva le intersectăm la o masă, cu gaşca DeMaio.info, că nu se poate, trebuie să schimbăm impresii după ceva vreme :)) Karaoke să fie, ai?
November 23rd, 2009 at 23:10
@DeMaio: versurile o strica. Si gemetele alea penale:)) dar mai ales versurile. ideea in sine.
November 23rd, 2009 at 23:14
karaoke sau nimic
cu toni, promit
November 23rd, 2009 at 23:30
@Dracusoru’ Belicos – =))))))))) “She is waiting” :))))
November 23rd, 2009 at 23:30
@Ielena – Ăla nu va fi karaoke, ăla va fi măcel :))
November 23rd, 2009 at 23:47
tawni kitaen io si toni coverdale
November 23rd, 2009 at 23:51
@Ielena – La Coverdale mă bag şi eu, că la Paul Rodgers nu am şanse, am văzut :))
November 23rd, 2009 at 23:54
Eu nu stiu de ce fel de petarde a intalnit DeMaio la viata lui, da’ melodia aia e deja o jignire la adresa ideii de femeie. nah. am si io problemele mele:))
November 23rd, 2009 at 23:55
@Dracusoru’ Belicos – Este, nu zic nu :)) Da io’ mă răsfăţ cu ea muzical :)) Dacă vrei, pot încerca să compun versuri noi, corecte politic :)
November 24th, 2009 at 00:01
pe maine, deja gafez
November 24th, 2009 at 00:02
Da. nu zic nu. :)) sa te vad. Challenge! :P
erm.. hmm… *thinks* woman be my… equal? :))
November 24th, 2009 at 00:03
@Ielena – De ce? Era vorba că am văzut ce cover-uri face după Paul Rodgers :)
November 24th, 2009 at 00:03
@Dracusoru’ Belicos – Nu e rău. Chiar, ia să văd dacă iese ceva :)
November 24th, 2009 at 00:07
Va dati mari cu caraoachea….
Faceti o caraoache dupa asta, daca sunteti mesteri….
http://www.youtube.com/watch?v=kPuN3Eszrm0
November 24th, 2009 at 00:12
@Lup Alb – Am omul perfect pentru asta. Dar nu sunt eu, clar :)) Că eu vorbesc :)
November 24th, 2009 at 00:17
Lasa Crimson Tide and Deep Blue Sea. Daca face vreunu’ cover dupa Sting of the Bumblebee io-i dau de baut.
November 24th, 2009 at 00:19
aaaa.. DeMaio, de ce imi arata ca ultimul meu comment a fost 39 years ago? :))
November 24th, 2009 at 00:21
@Dracusoru’ Belicos – =)))))))))))))))))))))))))))))))) PS – Toate comentariile arată la fel, trebuie să ne prindem ce se bate cap în cap :)
November 24th, 2009 at 00:21
Sigur dai de baut???
November 24th, 2009 at 00:22
@Lup Alb – =))))))))))))) Clar, o să iasă bine când ne vedem. Numai să găsim karaoke pe profil şi cefe groase înţelegătoare :))
November 24th, 2009 at 00:23
Sunteti martori!
McFerrin & YoYoMa
http://www.youtube.com/watch?v=z1AAVx8Q264
November 24th, 2009 at 00:26
Lupule, daca faci, dau. Si in plus eu ma refeream la ala al lui DeMaio de pe Kings of Metal :P:P
November 24th, 2009 at 00:30
@Lup Alb – =))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
November 24th, 2009 at 00:40
ma refeream la mail
November 24th, 2009 at 00:41
@Ielena – Calmează-te, te rog. Face parte din faptul că am acceptat lucrurile aşa cum sunt :) Da? Te rog :)
November 24th, 2009 at 00:56
McFerrin cred ca nu bea. Yo Yo Ma sigur s-a apucat, dupa colaborarea cu Bobby. Asa ca asteapta o cinste din Romania.Pot sa fiu de fata cand o trimiti prin posta? Please-please-please…..
November 24th, 2009 at 19:44
Lupule, eu vreau live ce naiba ma? Si apropo, unde-i filosofia in a trimite o sticla de pileala prin posta? Atata doar ca-i mai bine s-o bei:))
November 24th, 2009 at 19:48
Pai eu de ce vreau sa fiu prezent??
Eram sigur ca o sa te rezgandesti. Si decat sa o trimiti, mai bine….o bem.
Doar tu ai zis ca o sa-i dai celui care poate….eu doar certific ca s-a trimis. Sau nu.:))))))))
November 26th, 2009 at 00:16
Ooo! Imi place ideea cu “blogul de rock”. Eu cica vroiam s ama culc da am apucat sa deschid p-aici si gata nu mai imi arde. :))Ascult Child in time by the way. Nu de alta da nu prea le am cu clasicu’ mai deloc. :D
November 26th, 2009 at 09:33
@The Peacekeeper – Piesă mare, de altfel :) Bineee!
November 26th, 2009 at 14:34
Hai sa ma apuc sa carcotesc
- butoanele alea pentru twitter facebook, bla bla trebuie mutate mai jos; la postul asta la hover vin peste text, iar la cele care se termina in videooclip partea de jos a butonului marit e ascunsa de videoclip
- nu-mi place edit-ul: nu-mi place alinierea aia dubioasa la dreapta, cu semnele de punctuatie de a caror plasare nu pot fi mereu sigura, nu-mi place ca dupa ce dau save nu ma redirectioneaza spre pagina cu postul
- la meniul de sus linia aia taie textul putin cam aiurea dupa mine.
- scrisul din partea de sus-sus de tot nu se vede (ma refer la “Blogul de Rock >” in stanga si “-> Aboneaza-te” in dreapta)
- tot legat de textul de sus, “>” ala de dupa “Blogul de Rock” pe mine ma face sa ma gandesc la faptul ca atunci cand dau click pe el ar trebui sa-mi “curga” in jos un meniu
- as prefera sa vad un “>” dupa fiecare chestie din meniul orizontal principal de sus care are un submeniu
- daca exista “-> Aboneaza-te”, de ce exista pe pagina principala imediat sub inca un link de abonare? de ce nu e plasat in alta parte; ala de sus sus e bine plasat, sau, na, cel putin asa zic eu, desi daca eu vreau sa ma abonez, pur si simplu daiu click in address bar, chiar daca nu exista nimic sa-mi zica de abonare pe pagina
- io pic de fraiera la orice din aia cu test de inteligenta si nesimtitii aia nu vor sa-mi dea rezultatul fara sa le trimit sms :( (ok, that was just useless rant)
November 26th, 2009 at 14:38
@brontozaurel – =))))))))))))))))))))))) Reţinut!
November 26th, 2009 at 14:44
si mai era o chestie cu auto-tweet-urile – vreau LINK care post :(( in tweet, ca-s putoare mica si ma oboseste sa mai deschid un tab si sa mai dau trei click-uri
a, si unele tweet-uri le primesc de mai multe ori, uneori si la cateva zile dupa – wtf???
si asa ma enerveaza ca nu-mi retine adresa de mail – am dat de nu stiu cate ori click pe buton inainte sa-mi dau seama ca am uitat sa pun ceva acolo… grrr!!!
November 26th, 2009 at 14:45
@brontozaurel: asta fiindca i-am porcait pe Iris? :)))) Glumesc, s-a notat, vedem ce si cum putem rezolva. Cateva sunt oricum de plugin si nu stiu exact ce putem face. Dar le vom lua pe rand si vom vedea ce si cum.
La ultima o sa pun un disclaimer:
*Echipa demaio.info nu-si asuma raspunderea pentru ce reclame trimite Adsense :))
November 26th, 2009 at 14:50
@Bogdan: =)) neah, pentru ca n-am dormit noaptea trecuta si pic de somn si n-am voie ca am de lucru si, daca ma enervez putin, ma mai trezesc =))
iar am comis-o pe aia cu mail-ul. daca tot nu retine un camp nu se putea sa fie ala de website, ca fara ala trimite comentartiul oricum :((
November 26th, 2009 at 14:54
@brontozaurel: La aia nu prea am ce sa fac. Din cate stiu eu (poate ma insel), alea ar trebui sa ramana la tine in browser. O sa ma uit zilele astea mai pe larg pe ce zici tu si facem sa fie bine :))
November 26th, 2009 at 15:09
@brontozaurel – Cu primirea repetată a fost de la rearanjarea categoriilor. Le interpretează ca posturi noi :)
November 26th, 2009 at 15:10
@Bogdan – La ea în browser ar trebui să rămână.
November 26th, 2009 at 19:46
@brontozaurel: am analizat lucrurile bine. Pe rand – cu butoanele de sociale s-a rezolvat – se duc in jos acum, deci nu se mai incaleca cu nimic; edit-ul nu mai apare asa de urat, am sa incerc sa il fac si sa te redirectioneze dupa ce postezi comment, inca nu m-am prins cum…;
Cu scrisul ala de sus ma gandeam si eu sa fac ceva, dar inca nu am reusit fara sa dau alte povesti peste cap.
Al doilea din ala de abonare probabil ca va disparea la un punct. Desi poate e mai bine sa fie in doua locuri, sa-l vada lumea :)) Am inteles si sugestia legata de un semn ca sunt mai multe sub butonul acela de categorie. Sunt sanse sa fie, dar inca nu, pana cand eu si DeMaio nu decidem o anume chestie…
Asta cu ramasul adresei de mail in browser habar nu am de la ce poate fi. O sa ma mai documentez.
CU quizurile regret, dar nu te pot ajuta :))))
November 26th, 2009 at 21:51
mai era o problema, aia legata de culoarea scrisului de sus de tot, ca tot nu se vede asa.
ok, sa testam editu’
test
November 26th, 2009 at 21:52
ham-ham ca nu merge redirectu’ :-?
:-?
comment successfully saved si apoi nimic
November 26th, 2009 at 21:55
Nope, ti-am zis ca aia nu stiu (inca) cum sa fac. L-am facut numa’sa arate ok.
November 27th, 2009 at 09:30
@Bogdan – Thanks :)
November 27th, 2009 at 09:30
@brontozaurel – :d
November 27th, 2009 at 09:41
@DeMaio: sunt util la casa omului, nu? :))
November 27th, 2009 at 09:42
@Bogdan – Toţi suntem utili la ceva :)) Că vrem sau nu, na…
December 2nd, 2009 at 10:13
Nu voi incepe cu un salut, pt ca, de regula, saluti oamenii pe care ii respecti.
Ti-am vazut comentariul pe blogul lui Cabral referitor la eroarea comisa de un tip – a scris “esiti” in loc de “iesiti”, iar tu ai facut impertinenta observatie ca ar fi moldovean.
Asa cum iti dai prea bine seama (avand in vedere ca am “sarit” sa-ti “amendez” remarca), sunt moldoveanca, romanca din Basarabia. Comentariul tau a fost, putin spus, deplasat. De ce? pentru ca de cativa ani buni mi-am dat seama, ca in tot “moldovenismul” meu, scriu si vorbesc romaneste mult mai corect decat muuulti, foarte multi bucuresteni, olteni, munteni, ce-or mai fi ei (sau tu)! Ma umplu de nervi cand vad in scrisul multora greseli elementare de gramatica, cum ar fi: “sa fi” in loc de “sa fii”, dezacorduri, cratima care lipseste in nesimtire acolo unde evident trebuie sa apara, “ve-ti fi” in loc de “veti fi” (evident, habar n-au de conjugarea verbului si formele neaccentuate ale pronumelui personal)!
Faptul ca ai atras atentia respectivei persoane ca a gresit ar fi ramas un act laudabil, dar ca, ulterior, ai cazut pur si simplu in stereotipie, prin remarca referitoare la moldoveni, te coboara chiar mai jos decat pe cel care a facut o greseala gramaticala.
December 2nd, 2009 at 10:19
@Cristina – Termenul taxa greşeala sa şi nu are nici o legătură cu zona din care provine individul. Nu mă întreb de ce, dar când vine vorba de unele atitudini, acestea sunt taxate ca “moldovenisme”. O fi ceva la mijloc, părerea mea. Am să închei spunând că sunt pe jumătate moldovean şi sunt mândru de asta, atât cât pot reprezenta cu succes, intelectual, zona din care provin ai mei, şi că nu am să permit ca disputa să degenereze pe un blog care se ocupă de altceva. Este un off-topic regretabil. Dacă doreşti să continuăm discuţia, mă poţi găsi la bogdanliviu@gmail.com.
Mulţumesc şi multă baftă să ai :)
December 2nd, 2009 at 10:29
@DeMaio Bogdane , eu sunt cam prostut si se pare ca nu pot sa gasesc pagina ta de blog in care postai si altceva pe linga discutiile despre muzica.Prima pagina cu discutii dela telefonia mobila din tara pina la ce a spus unul sau altul. La asta ma refer si sper ca intelegi ce-am vrut. Poti sa-mi dai link-ul?
December 2nd, 2009 at 10:41
@Lagar – Momentan scriu la bogdanliviu.blogspot.com, dar foarte rar. Şi nici nu mai sunt foarte multe materiale pe acolo, am păstrat ceea ce am considerat că merită cu adevărat :) O să mă mut, probabil, de acolo şi am să scriu şi eu, pentru mine, dar pe moment, cel puţin pentru ceva vreme, acolo sunt de găsit :)
December 2nd, 2009 at 14:34
Poti sa stai linistit in continuare – nu vor mai exista off – topicuri de genu’ acesta; am scris in primul loc in care am dat de tine … si nici nu era menit sa creeze o disputa.
cu placere; bafta multa!
December 2nd, 2009 at 14:37
@Cristina – Oki :) O zi bună să ai!
February 28th, 2010 at 03:38
Bună! Conjunctura prin care am ajuns pe blogul ăsta e incredibil de dubioasă, dar s.a dovedit a fi una utilă. Mi.ai amintit de existenţa unor melodii de mult uitate de mine, şi asta într.o perioadă în care simt nevoia sa mai ascult “şi altceva”. Am in playlist discografii complete-începând cu Pink Floyd şi terminând cu…ştiu eu ce chestii dubioase. Mi.aş fi dorit să mai găsesc melodii bune/frumoase(pe gustul meu, evident), doar că deocamdată observ că sunteţi axaţi pe un rock ceva mai hard decât cel pe care îl ascult acum. Eu mi.am încheiat perioada hard/gothic/death, etc. O să mai trec pe aici, poate mai am noroc. Succes!
February 28th, 2010 at 10:37
@Elena – De muzica aceea eu sunt cel care ar trebui să se ocupe, doar că sunt în puţină pană. Mulţumesc pentru că ai ajuns pe aici şi te aşteptăm de fiecare dată cu mare plăcere. Nu suntem axaţi doar pe durităţi, ştirile sunt cele care fac site-ul, în schimb îţi sugerez să consulţi rubrica lui Wolf In Light sau a lui Bogdan Bele, pentru că vei găsi lucruri simpatice şi aparte :)
May 4th, 2010 at 14:51
ioi…Doamne! citindu-ti randurile il zarii pe acolo si pe Octav(e)…eram atat de copil cand sora mea coresponda cu el si vorbeau la telefon,iar eu eram indragostita de el si de Aurel :)) ” tot un copil sunt si astazi ” ,insa altii s-au grabit,parca,spre a creste si imi pare ca numai muzica si amintirile au ramas vii…
spre marea-mi fericire si eu am avut noroc de a descoperi muzica buna la varsta tare frageda si de atunci o ascult in fiece zi…reimprospatand memoria si aducand inapoi zile ale copilariei…
plac ideile asternute in randurile de mai sus.
ROCK ON!!!
May 4th, 2010 at 14:56
@ black_theatre – Rock On! Şi uite ce mică este lumea…
May 4th, 2010 at 15:11
e si mai mica de-atat… :)
May 4th, 2010 at 15:52
@black_theatre – =))
May 28th, 2010 at 22:28
tare post, frumoase amintiri..:)
o parte din trupele amintite de tine le ascult si eu:)
May 28th, 2010 at 22:38
@painkiller – O mie de nebunii…toate la un loc. Şi rămase şi acum la fel. Clasic. Rock-ul clasic, mă lasă rece rahaturile moderne, cântate de unii care se cred alternativi şi în ai căror chiloţi nu descoperi decât părul pubian care vrea să fugă la auzul “ideilor muzicale”…
May 28th, 2010 at 22:45
stau, ma uit la tv si vad o gramada de asa zise vedete pop-rock cum isi fac mii de fani peste noapte si devin vedete internationale. oameni de genu tokio hotel, miley cyrus, jonas brothers etc. pe mine cel putin ma dezgusta. prefer sa stau fara pic de muzica decat asa ceva. nu pot sa zic ca ascult toate trupele de rock cu experienta[ca sa zic asa], dar tot nu se pot compara trupele “tinere” cu legendele rockului, nici dupa ce vor avea astia de acum ani de experienta…
May 29th, 2010 at 10:22
@painkiller – Asta este clar. Clasicii vor fi clasici. Şi aşa vor rămâne, chiar dacă lumea va spune că asculţi “bătrâneli”. Oricât de bine ar ajunge să sune o trupă nouă, ăia vechi se cunosc, mai ales când se întorc cu vreun album nou :)
May 29th, 2010 at 15:41
perfer sa mi se spuna ca ascult batraneli decat sa ascult noua muzica. nici nu vreau sa-mi imaginez cum va fi lumea daca vor mai aparea multi cantareti de genu celor pe care i-am amintit mai sus…
poate o sa-si revina…dar sunt slabe sansele
May 29th, 2010 at 22:45
@painkiller – Nu există “revenit”. Nu au de unde să revină :)) Nu au fost vreodată undeva :)
May 30th, 2010 at 17:16
sa-si revina la modu..sa realizeze ca astfel de trupe nu reprezinta adevarata muzica…
zic si eu…
May 30th, 2010 at 18:02
@painkiller – Aşa ziceam şi eu cândva. Anii au trecut :)
May 30th, 2010 at 18:26
stiu stiu…slabe sanse…if any,.,.
damn
May 30th, 2010 at 18:58
@painkiller – :) Cam aşa ceva :)
July 17th, 2010 at 19:29
#DeMaio:respect!
July 17th, 2010 at 19:56
@bugsy – Pentru? :)
July 17th, 2010 at 20:07
#DeMaio:acum am intrat prima oara pe blogul acesta. mi-a placut “Blogul de rock”, m-am regasit in multe chestii: magnetofoane (Majak si Rostov la mine), casete (ORWO dar si Basf, Agfa), primul LP pe care mi l-am inregistrat – Deep Purple In Rock, etc, etc. Am mai stat pe aici,pe blog, am mai citit ceva si am vazut ca ai o pata pe Metallica. Este parerea ta si o respect. Dar Metallica nu mai e demult in competitie cu Megadeth (cam de la Rust In Peace, mai precis). mai trec pe aici!
keep on!
July 17th, 2010 at 20:15
@bugsy – Nu e vorba de pată, e formația la care, până la urmă, am făcut ca toți dracii la Sonisphere. Problema este cu Ulrich, de altfel cred și Ulrich are probleme cu el =)) Te așteptăm și altădată, da?
July 17th, 2010 at 20:26
#De Maio: ‘tallica boyz sunt de doi ani in concert, iar lars are si el o varsta! cu siguranta mai vin. pare o gashca serioasa de rockeri aici!
July 17th, 2010 at 20:30
@bugsy – He, he, mai sunt și alții în turnee. Nu e vorba doar de asta, e vorba de cum a început să bată de la un timp, gen ultimul album. Adică departe de ceea ce știam că poate, e drept, nu neapărat foarte multe ))
July 17th, 2010 at 20:56
#De Maio: pe Death Magnetic s-a vrut mai mult…. guitar! kirk a avut “more space” ca sa-si demonstreze talentul. oricum, nu vreau sa intru in ploemica pe cat de tare sau de slab e lars. eu sunt cu metallica si automat sunt subiectiv!
July 18th, 2010 at 11:26
@bugsy – Bre, și eu sunt fan Manowar, dar asta nu înseamnă că nu le văd problemele! =))
July 18th, 2010 at 14:18
#De Maio: nu am zis ca nu au si ei probleme,….,
July 18th, 2010 at 14:24
@bugsy – Nici nu aveai cum să spui asta =))