Americanii au trimis in spatiu sonda Voyager in 1977 cu scopul de a explora planetele de dincolo de Pamant ca in cele din urma sa fie trimisa in neant, trecand granita sistemului solar si ajungand in spatiul interstelar, indreptandu-se catre constelatia Ophichus. Dupa cum bine stiti cu totii, un disc din aur de fonograf a fost atasat de un perete al sondei pentru a da o idee eventualilor vizitatori unde ne aflam in galaxie si care este cultura noastra de la vremea lansarii. Langa acesta a fost prinsa si o placa de aur cu ADN-ul uman, 2 figurine ce intruchipeaza cele 2 sexe si faimoasa formula a lui Einstein, a Teoriei Relativitatii.
Este interesant cum muzica are un loc de vaza langa formula matematica, desi pe placi separate, totusi imbinate pentru a transmite un mesaj. Cel mai probabil, o civilizatie indepartata va incerca sa comunice cu noi nu prin formule ci desene si, cel mai sigur, muzica, asa cum Steven Spielberg a oglindit cel mai bine in “Intalnire de Gradul III”.
Pe cand matematica reprezinta un limbaj rece, stiintific si strict, muzica este cea care poarta cu ea informatie emotionala si este capabila sa uneasca oamenii, in cazul acesta, fiintele. Bach si Beethoven, Louis Armstrong si altii ne reprezinta ca ambasadori ai spatiului, lista pe care nu se gasesc cei de la The Beatles, din pacate, cu “Here comes the Sun” pentru simplul fapt ca grandomania unei case de discuri nu a cunoscut limite, nici macar in ani-lumina.
Daca iti place blogul meu, te rog voteaza-l la RoBlogFest dand click pe banner:
December 10th, 2009 at 10:08
Dacă e vorba de The Beatles şi de spaţiu, cred că cea mai bună soluţie ar fi fost “Back in USSR” =)) Dar na…merge şi “Here comes the sun”, la o adică.
December 10th, 2009 at 10:15
Piesa chiar a fost propusa, dar casa de discuri, din cate am inteles, a refuzat.
December 10th, 2009 at 10:17
@Petru – Era logic să refuze. Dacă nu mă înşel, 1977 era o epocă în care mişcările anti-sistem erau suficient de congruente, iar John Lennon şi ai lui reprezentau o imagine care nu avea cum să fie ştearsă din conştiinţele tinerilor. Poate tocmai de aceea John Lennon a încetat să mai existe, în 1980. Cred că devenise prea periculos pentru sistemul “democratic” american, poate cea mai mare dictatură din istoria omenirii, dar frumos camuflată şi care mai şi funcţionează.
December 10th, 2009 at 11:46
Eu nu-mi fac griji. Din cat simt eu, ET & gasca lui ne asculta de mult “live” receptionand mesajele noastre, cantate sau nu, pe alte cai decat o biata bucata de metal inscriptionat.
December 10th, 2009 at 11:56
@Darael – Iar eu nu pot spune decât că sunt în situaţia de a crede că suntem prea mici pentru a fi singuri :)
December 10th, 2009 at 12:20
Mi-ai adus aminte de melodia lui Daniel Fat…Geometrie : http://www.youtube.com/watch?v=pu-QwrHouXg
December 10th, 2009 at 12:22
@sandy – Nu ştiam că există un nene care încearcă să o imite pe Ada Milea, cam asta fiindu-i şi singura calitate. Dar ilustrează ce a spus Petru, într-o anume formă.
December 10th, 2009 at 14:01
Doamne, de ce ai incerca sa o imiti pe Ada Milea? :))
On-topic: nu mai stiu de ce tineam eu minte ca o piesa Beatles ajunsese pe discul ala pana la urma. E bine de stiut, oricum.
December 10th, 2009 at 14:04
@Bogdan – Pentru că a văzut că merge Ada Milea, de aia :)) Mai departe, am să citesc acasă despre treaba cu The Beatles, să mă dumiresc.
December 10th, 2009 at 14:43
Sunt cateva locuri unde as putea sa zic sa mearga Ada Milea… Am fost carat la un concert al ei la un punct si cred ca imi da exact senzatia pe care ti-o da tie Slayer. Nu pricep asa ceva. Poate-s eu bou, dar…
December 10th, 2009 at 14:46
@Bogdan – Eu am auzit-o prima oară în facultate. Ne-o punea tipa de Deontologie la fiecare curs. Drept pentru care am fost fericit când am terminat acel an. Foarte fericit.
December 10th, 2009 at 15:13
@Mjöllnir: eu faceam plangere la decanat, pemtru obturarea spectrului auditiv. Aia e ceva cumplit si de neascultat. Pe langa ea, black metalul e Mondial, cu versuri eminesciene. :))
December 10th, 2009 at 15:18
@Bogdan – =))))))))
December 10th, 2009 at 15:25
Corect. Muzica e matematică. De la Pitagora încoace. :D
http://en.wikipedia.org/wiki/Pythagoras#Musical_theories_and_investigations
December 10th, 2009 at 15:30
@eternel – He, he…unde ajungem. Da, cred că a fost printre primii care s-au gândit la asta…
December 10th, 2009 at 16:35
Corect.
Stau pe coada si ma intreb: Oare Guta isi da seama ca face de fapt matematica??
December 10th, 2009 at 16:42
@Lup Alb – =)))))))))))))))))) Pe asta o decid ca fiind declaraţia zilei :))
December 10th, 2009 at 17:02
Si daca isi da seama si daca nu, e absolut evident ca in matematica lui 2+2 = 5….
December 10th, 2009 at 17:08
@Bogdan – Mdeah :)
December 10th, 2009 at 17:09
Bogdan, ai dreptate! Din cauza contrapunctului……M-am prins.
December 10th, 2009 at 17:10
@Lup Alb – =)))
December 10th, 2009 at 18:27
@ Lup Alb: :)) da, exact de aia.
December 10th, 2009 at 21:48
@Bogdan – Nu-mi vine să cred că se comentează pe aici şi la ora aceasta :)
January 17th, 2010 at 09:53
da, muzica e matematica, dar sublimata, esentialiazata, iar unele sunete te aduc in legatura directa cu unfinitul, sinele suprem, Dumnezeu, fiecare cum vrea s-o ia…iar ada milea este extraordinara!imi place foarte mult de ea!
January 17th, 2010 at 10:55
@adela – Am înțeles :) Cât despre Ada Milea, mă bucur că are fani, cred că ar fi fost tare tristă fără ei :)