Avand o varsta destul de inaintata (25 de ani), pot vorbi cu o oarecare superioritate despre rockul de altadata, pe timpul caruia eu ascultam Mili Vanilli, Vanilla ICE si alti artisti cu iz de prajituri prin pantaloni si saliva scursa pe la gura lor mica si infantila.
Ce stiu este ca astazi avem parte de prea putine coaie in muzica rock, in general, iar aici ma refer inevitabil la trupele promovate pe radio. Din pacate, un post de radio nu poate oferi toate genurile muzicale si, deci, nu toate trupele din lume pentru simplul motiv al existentei publicului. Datorita lui exista radio-ul si din cauza acestuia se zbate intre anumite limite. Un radio precum CITY FM, spre exemplu, nisat in trecut pe rockul acela gustat de rockerii adevarati, nu poate urca prea mult in audienta, iar lipsa ei se traduce prin lipsa de bani, lipsa asta ducand in cele din urma la dispartie. Asa ca au mai bagat un The Script in playlist pentru a-l mai aerisi putin.
Rockul este un gen muzical greu accesibil si greu de suportat. Aglomeratia de instrumente si chitarile supraincarcate cu energie electrica nu fac altceva decat sa-mi bruieze neuronii. Muzicalitatea nu sta in rock, de cele mai multe ori. De aceea, rareori apar trupe care sa ma contrazica, precum Metallica, Muse, Nightwish, Lacuna Coil si altii. Rockul este un gen care necesita descoperire, locul sau nefiind pe radio.
Conform unui studiu foarte interesant, pe care l-am efectuat si eu in bucataria transformata in laborator, muzica rock macelareste molecula de apa din organism, fapt ce ne afecteaza in profunzime, daca e sa fim constienti de procentajul apei relativ la componenta creierului uman (85%). Atunci cand molecula este una perfecta si oglindeste armonie, simti ca plutesti, nu ai nici o grija… E ca si cum ai fuma o doamna verde. La polul opus gasim starile de agitatie, negative. In cadrul experimentului, mostre de apa de izvor de munte au fost inghetate imediat dupa ce au “ascultat” diferite lucruri, mai pozitive sau negative, si apoi cristalele au fost examinate la microscop.
Daca rockul te agita si-ti scoate la iveala agresivitatea, cum de-ti face placere sa-l asculti altfel decat ocazional?
-
- Cristal din apa de izvor de munte
-
- Cristal al apei ce a stat in prezenta muzicii Rock
Melodie testata pe apa in laboratorul lui Masaru Emoto. S-a observat la microscop perfectiunea cristalului.
Molecula perfecta de apa – .
Asculta mai multe audio Calatorii
Daca iti place blogul meu, te rog voteaza-l la RoBlogFest dand click pe banner:
December 5th, 2009 at 13:43
City FM nu-i tocmai un stindard al rockului de scoala veche. Baga si multa lalaiala alternativa dar ii inteleg : Ma uit la Heavy Metal Radio unde sunt o groaza de chestii misto dar mai toate ilegale dupa cum arata baza lor de date :D
Ca sa satisfaci suficienti rockeri, de la old school la pustani e nevoie sa pompezi bani in licente (pentru radiourile din FM e crima).
December 5th, 2009 at 13:47
krossfire, ai dreptate. te contrazic putin in legatura cu trecutul City FM, care la inceput era de neascultat, din perspectiva mea, si care acum parca e mai digerabil. Desigur, cu o alta opinie ar veni un rocker adevarat, care la inceput s-ar fi simtit reprezentat mai mult decat acum de catre postul respectiv de radio.
December 5th, 2009 at 13:52
CityFM e ok ca melanj de rock “clasic” si din asta mai modern. Cu toate astea, si ei au perioade. Cand se pun sa iti difuzeze de cate 50 de ori acelasi System of a Down, te mai si enervezi. Mie parca ProFM Rock imi e mai aproape de inima, ca e mai pasnic, fara reclame.
December 5th, 2009 at 13:52
@krossfire – CityFM aş spune că este tare departe de rock, dacă stau să mă gândesc la unele emisiuni, dar trecem cu vederea, mai ales că sunt printre puţinii care ne delectează cu alte muzici decât Inna şi Connect-R. De fapt, nu, nu trecem cu vederea, au momente când sunt jalnici.
December 5th, 2009 at 13:54
bine ca vorbim de radio si nu raspundem la intrebarea de la finalul articolului… :))
December 5th, 2009 at 13:57
@Petru – Există câteva trupe despre care se spune că sunt de rock-FM, adică lucruri uşoare, lălăieli cumva în stil Holograf, accesibile la volan. Acum, nu spune nimeni să umpli emisia cu Napalm Death sau Anal Cunt, dar nici să adormim de la muzica aia presupusă rock. PS – Din punctul meu de vedere, de exemplu, Within Temptation sau Muse sucks, dar na, aici e vorba de gusturi. Radioul însă ar trebui să îmbrace absolut toate gusturile, dacă vine vorba de calarea sa pe un gen muzical.
În rest, în ceea ce priveşte moleculele, asta este ceva care dă de gândit. Da’ tot nu mă apuc de Cătălin Crişan şi Gabriel Dorobanţu :))
December 5th, 2009 at 14:01
@Petru: m-am luat cu radioul si, asa cum ai zis si tu, nu am raspuns la intrebare. Sincer sa fiu, pe mine nu ma agita. Poate intr-un mod pozitiv, in sensul ca imi da energie. Dar nimic mai mult. Ma agita chestiile care nu imi plac – pune-mi numai o piesa etno sa vezi cum devin nervos.
December 5th, 2009 at 14:03
@Bogdan – Poate că energia aia este exact agitatul după rock. La asta reflectam acum, starea de calm e clar că se află în molecula aia din izvor…
December 5th, 2009 at 14:05
Diseara voi edita articolul si voi pune o piesa pe care a fost testata apa in laboratorul japonezului si care aranjeaza molecula astfel incat ea sa fie perfecta. ;)
December 5th, 2009 at 14:06
@Petru – Geeezas! Oki, aşteptăm să vedem nebunia! :)
December 5th, 2009 at 14:12
am gasit-o. uitati-va la finalul articolului.
December 5th, 2009 at 14:13
@Petru – Acum ascultam :)
December 5th, 2009 at 14:14
Aha, perfecţiunea cristalului asigurată de o chitară în stil flamenco…bine de reţinut, şi de o voce în stil Farmer.
December 5th, 2009 at 14:14
= pseudoştiinţă = bulşit dă primă mînă mîhînca-ţ-aş
Masaru Emoto, pe care probabil l-ai citit dumneata, nu e mai mult decît un escroc iar cunoştinţele de chimie care reies din acest articolaş par a fi fo-o-o-arte vagi. Rogu-te, prezintă (pe larg şi conform cu metoda ştiinţifică) experimentul din bucătărie…
De asemenea, să pui aceeaşi pălărie peste tot ce este etichetat drept “rock” este foarte urît, e ceea ce fac oamenii cu ochelari de cal cărora le miroase peste tot a “satanişti şi drogaţi”. Personal, mă intitulez roacăr dar Metallica, Muse, Nightwish, Lacuna Coil mi se par de căcat.
Iar “aglomeraţia de instrumente şi chitările supraîncărcate cu blabla” e excepţia, nu regula. Beatles îi tot rock. Floyd îi tot rock. La naiba, Simon and Garfunkel intră şi ei în ograda rock şi nu poţi să zici că s-au făcut vreodată vinovaţi de bruiaj. Et caetera et caetera.
Nu mai vorbesc, în perioada de glorie a “rockului de altădată” flăcăii de la Milli Vanilli abia se năşteau, respectiv mozoleau suzeta.
Overall, mi se pare jenant că un articol de factura asta (Formula AS? Aurora Inoan? Trinitas TV?) apare pe saitul de faţă, care tocmai l-a elogiat pe Zappa (pe bună dreptate).
December 5th, 2009 at 14:17
@Imparatul Utopic al Balcaniei – Am să răspund eu la un singur lucru: motivul pentru care apare este că Petru întreţine rubrica de profan în ale rockului. Atât am eu de spus. Şi da, Zappa rulz. Acum fug, iau cafeaua şi aştept să văd ce spune Petru :)
December 5th, 2009 at 14:19
Nah, dacă-i profan se înţelege. Da-i de datoria scriiciosului responsabil să afle ce zice comunitatea ştiinţifică despre un japonez dubios înainte să ia de bun ce zice dînsul.
December 5th, 2009 at 14:24
@Imparatul Utopic al Balcaniei – E un punct de vedere şi este cu atât mai bine dacă-l discutăm. Aşa aflăm lucruri noi sau le punem la punct pe cele pe care le-am adunat deja, că de dat o sentinţă nu este cazul :)
December 5th, 2009 at 14:26
Imparate, mai nou ma axez pe ceea ce simt si mai putin pe ceea ce mi se spune. Experimentul din bucatarie nu a implicat un microscop, asa ca a fost facut cu apa dar altfel decat cu muzica. detalii aici: http://www.umbluliber.com/ganduri/teoria-apei-testata/ . din pacate, lentila aparatului foto nu poate reproduce exact ce ai putea vedea cu ochiul liber, dar in afara de imaginea neconcludenta, te asigur ca diferenta de miros este una foarte mare.
December 5th, 2009 at 14:36
inca ceva, Imparate, ascult cu placere in anumite momente piese rock. Deci, nu-ti face o imagine gresita.
December 5th, 2009 at 15:01
Nţ! Teoriile pseudoştiinţifice trebuie etichetate ca atare, altfel cîştigă adepţi şi ne apropiem cu încă un pas de Evul mediu.
Tot ce am văzut acolea: două căni identice cu orez identic, respectiv nişte poze minuscule preluate de la Emoto, una cu un cristal de gheaţă (tip fulg, deci îngheţat în aer şi nu într-un recipient cu *mai multă* apă) şi una cu ceva ce ar putea fi orice, da’ nu-i un cristal de gheaţă.
Ceea ce susţii tu ar însemna că apa ştie ce-i bun şi rău, moral şi imoral, ceea ce ne duce la aberaţii cu doamne-doamne şi cele opt căi spre Buddhificare. Morala e o convenţie, iar influenţa gîndului asupra mediului exterior (telepatie, telekinezie, tot tacîmul) e în ograda ficţiunii.
Pe principiul fals al “memoriei apei” se bazează şi homeopatia (bulşit), despre care între timp s-a cam lămurit comunitatea ştiinţifică.
Pentru mai multe lămuriri du-te la un “sceptic de profesie” gen TLP.ro sau trage de năzdrăvanii ăia de la Mythbusters.
Eu doar voiam să pornesc un flame war.
Pînă una alta, iaca nişte rock din vremea bună. Cu suprapuneri haotice de chitări supraîncărcate electric.
http://www.youtube.com/watch?v=pMSNP6jdNEM
December 5th, 2009 at 15:06
in cazul acesta, imparate, toate terapiile alternative sunt bullshit, cum ar fi acupunctura, daca e sa ma iau dupa teoria ta. stiinta este limitata, si stii si tu asta. asta inseamna ca nu poate intelege INCA ce se afla dincolo de limitele sale. nu inseamna ca ce e dincolo de ele nu exista ori ca e bullshit. inca nu e inteles si cu asta basta, dar e o posibilitate sa existe pe bune.
scepticii sunt aceia cu ochelarii de cal, nu vizionarii. ti-am zis ca fotografiile sunt neconcludente. diferenta majora a fost la miros in cazul experimentului meu, dar ai trecut peste asta.
December 5th, 2009 at 15:39
Sincer, eu nu stiu ce sa cred la faza asta. Dar de-a lungul timpului am invatat sa nu exclud absolut nimic ca fiind imposibil, desi sunt convins ca pentru orice se gaseste o explicatie rationala, chiar daca ceva mai bine ascunsa…
December 5th, 2009 at 15:42
@Bogdan – Aşa mi-am spus şi eu, mai nou. Doar pentru că nu cred sau nu am avut pregătirea necesară, asta nu înseamnă că nu există sau nu se poate. Poate tocmai de aceea am devenit mai permisiv. Şi uite că de aici apar discuţii interesante.
December 5th, 2009 at 15:46
Petru, pe mine ma relaxeaza. Rock-ul.
Asta poate pentru ca molecula mea contine mai multa cafea si nicotina decat apa :)
Cat despre rock-ul UK, ce sa zic….Hai sa fiu sincer. Nu-mi spune nimic.
Inclusiv Beatles (na, ca iar am injurat in biserica!).
Sigur, sunt mari, au meritul de a fi destelenit curentul acolo unde se blocase, de a aduce noi forme de sunet, de imagini in versuri….
Dar curg pe langa mine, nu-mi lasa nimic memorabil.
Nah, fiecare cu gusturile domniei sale….
December 5th, 2009 at 15:54
În principiu da, terapiile alternative sunt inutile dincolo de efectul placebo (pe care nu te poţi baza într-o afecţiune serioasă). Evident, nu vorbesc de uzul plantelor medicinale (pe care chimia ni-l explică, d’oh).
Cît despre orez: ai oferit orezul spre mirosire cuiva care nu ştia despre experiment? Ai fi surprins…
Dacă eu reproduc experimentul şi obţin două căni identice cu orez identic, se cheamă că n-a mers fiindcă eu am gîndit negativ din start, nu-i aşa?
Acum că m-am lămurit, citind mai departe, că Petru e amator de exotisme (reiki, qi-gong et co.), îmi voi lua jucăriile şi voi pleca să citesc despre roacănroll pe alte tarlale mai interesante.
December 5th, 2009 at 16:32
@Imparatul Utopic al Balcaniei – Un material care nu este pe gustul tău nu ne face neinteresanţi. Dar nici nu ne putem opune dorinţelor oamenilor, aşa că na, ce să spun…umblă în pace, dacă asta ai înţeles.
December 5th, 2009 at 17:13
Observ ca avem cu totii niste molecule foarte subiective :P
Oamenii sunt diferiti. Si reactioneaza diferit la aceleasi muzici. Lui tati i se pare ca asta ar fi muzica zapacita. Iar eu o simt pe asta foarte linistita.
Desigur ca uneori am nevoie sa lucrez, am nevoie de ceva care sa ma tina in priza. Cum ar fi asta… sau asta.
Si na, oamenii si preferintele se mai si schimba in timp. Acum 10 ani imi placea asa ceva… sau asa ceva. Nu mi-as fi imaginat ca in 2009 o sa ajunga sa-mi placa si asa ceva… si in acelasi timp si asa ceva.
December 5th, 2009 at 18:13
@DeMaio aoleu, şezi liniştit, nu mă refeream la tarlaua voastră în ansamblu! Saitul îmi place, iaste dă perspectivă. Vorbeam iecsclusiv de articolul *acesta*, prost documentat şi scris cu picioarele.
December 5th, 2009 at 18:31
E foarte posibil ca moleculelor de apa sa nu le placa rockul, pentru ca ele-s niste molecule mici si simple. Dar cu siguranta moleculelor ceva mai complexe, cum ar fi cele neuronice, le place rockul foarte mult.
Mai ales ca domnul rock se-ntinde pe o plaja asa de mareeee, ca nu se poate sa nu existe macar o scoiculitza, o pietricica, un golfulet, o insulita, perfecte pentru fiecare. :D
December 5th, 2009 at 19:14
eternel, apreciez foarte mult comentariul tau. ai dreptate. exista multe pe plaja rockului, nu numai zdranganelile din categoria heavy metal-ului. Imparate, crezi ce vrei, ai ce parere doresti sa ai. Mi se falfaie sincer. Eu ti-am prezentat argumentele mele, tu mi-ai aratat falnic ochelarii de cal marca Prada. Totul e frumos.
Am inteles, nu-ti place articolul, si vazand felul tau de a gandi, ma bucur. Seara faina.
December 5th, 2009 at 22:36
Rockul scoate la iveala agresivitatea dar o si lasa acolo, undeva. It’s a nice drug :)
December 6th, 2009 at 14:50
In 2003, James Randi publicly offered Emoto one million dollars if his results can be reproduced in a double-blind study.
December 6th, 2009 at 14:56
@brontozaurel – Corect. Nici eu nu am crezut că am să ajung să nu mai ascult ce ascultam şi să mă îndrept către lucruri mult mai lucrate, gen progresiv, sau să petrec ore ascultând blues. Moleculele astea… :)
December 6th, 2009 at 14:57
@Imparatul Utopic al Balcaniei – :)) Mulţumim. Sper să reuşim să-l ţinem aşa cum ne dorim :) Chiar şi cu Petru şi minunile lui, care uită că au deschis discuţii :)
December 6th, 2009 at 14:59
@eternel – Eu cred că moleculele astea trebuie să poarte o discuţie cu mine :)) Cum adică, să nu le placă rockul? Una peste alta, rockul este oricum o muzică mai agresivă, măcar prin sunet. Sunt curios ce fac moleculele alea când recită BUG Mafia din lirica străzii :)
December 6th, 2009 at 14:59
@krossfire – :) Daaa!
December 6th, 2009 at 15:24
@DeMaio: :)))))) Mey, deci omu e făcut din molecule de apă, și alte molecule, da? Când omu ascultă rock, moleculele lui de apă se agită în toate părțile, lucru care duce la datul din cap și imitarea chitariștilor imaginari. În schimb toate celelalte molecule, cu mult mai complexe și mai evoluate decât apa, intră într-o stare de nemaipomenită încântare și bucurie. Și iată cum, cu ajutorul moleculelor, se explică în sfârșit efectul rock. :))
Efectul BUG Mafia cred că face invers: agită rău de tot moleculele complexe, dar le liniștește imediat pe alea de apă. :)).
December 6th, 2009 at 16:17
@eternel – =))))))))))))))))))))) Bine zis!
December 7th, 2009 at 14:48
imparate io cred ca tu te legi de chestii de amanunt. Ce ne duare pe noi la pula daca lu apa nui place rocu? intrebarea este: DAR LA BERE ii place? Da lu votca? Ca uischiului stiu cai place tare bluzu si satanele.
December 7th, 2009 at 14:56
@animaloo – =)) Mişto. Da, whisky-ul merge cu blues, în mod cert. Cu satanele nu sunt sigur, dar pe blues garantez personal :))
December 7th, 2009 at 16:02
Pai nu’s 99% din melodiile de blues ceva de genul “I ain’t got no money for booze na na na naaa”
December 7th, 2009 at 16:07
@Loki – =)) Se poate spune şi aşa, dacă forţăm lucrurile. Dar nu este o regulă :)