Cel putin, pentru mine asa a fost.
Cu accente de multe ori diametral opuse,
cu intarsii de situatii vechi in fapte noi,
cu dramatismul personajelor prinse-fluturi in griul metalic al prezentului,
curgeri teatrale in fluxul ordinar al zilelor.
Vazand ca timpul a inceput sa ne dea cu zecimale,
am ales un album identic.
Aparut in 2009 si terminat in 2010,
este o combinatie de nou si vechi,
de lucruri spuse deja de o mie de ori,
spuse acum cu o alta intonatie, cu un alt ritm,
cu o curgere surprinzatoare care se transforma in ceva cu totul nou.
Aranjamentele ciudate, tempo-uri stranii si solo-uri nebune de ghitara.
Ca saptamana care a trecut.
Daniel Bautista.
Weirdos And Classics.
February 27th, 2010 at 17:05
Sa inteleg ca asta va fi o rubrica saptamanala? Daca da, nici nu stiti cat de mult ma bucur. Randuri de calitate, muzica de calitate, pacat ca eu sunt la munca si nu pot sa ma bucur de albumul asta asa cum ar trebui. ;(
February 27th, 2010 at 17:17
Eu imi doresc sa fie zilnica.
Da’ deh…..
Saru-mana pentru aprecieri.
February 28th, 2010 at 10:31
@fleurdulys – He, he, da, Lupul ne oferă mereu lucruri aparte :)
February 28th, 2010 at 10:32
@Lup Alb – :)
February 28th, 2010 at 11:11
Album dat jos, acum ascult în timp ce traduc şi mai arunc şi un ochi la Farul Constanţa-Dunărea Giurgiu. Sună bine, cu mişcări surprinzătoare de ritm, în stilul celor cu care sunt acomodat de la Marc Rizzo, păstrând proporţiile. Nu mă miră, tipul e latin :)
February 28th, 2010 at 12:49
Nu pot decat sa am respect pentru omul asta.
Albumul este masterizat si asamblat pe….Gentoo Linux box.
In dimineata asta aveam chef de Van Halen, asa ca am vazut Jump.
Si nu m-am putut abtine sa fac paralela.
Concluzia ?
Jos fitzele!!!
February 28th, 2010 at 12:52
@Lup Alb – Cât se poate de corect. Nici nu mai ai ce spune… :)