Poate ca dragonii, elegantii elfi sau ticalosii orci se potrivesc atat de bine cu riffurile violente de chitara sau cu ritmul dur al tobelor, sau poate ca pur si simplu ls nasterea unor muzicieni, ursitoarea (putin afumata, fara indoiala, de repeta aceeasi poveste la nesfarsit) le spune “TU vei fi influentat de Tolkien cand vei scrie muzica”, asta conteaza mai putin. Ceea ce e important, si in aceeasi masura evident, e faptul ca Tolkien si fantastica sa lume conduc degajat in topul celor mai mentionate romane in muzica rock/ metal.

Haideti sa incepem cu trupele care si-au inspirat chiar si numele din scrierile lui Tolkien. Numele suedezilor de la Amon Amarth este chiar cel al Muntelui din Minas Morgul, Mount Doom. (in Sindarina “amon” inseamna “munte” si “amarth”, “soarta”). De apreciat totusi faptul ca suedezii nu canta despre Middle Earth, ci despre vikingi. Lucrurile se leaga totusi pe undeva avand in vedere ca si Tolkien si-a inspirat scrierile din Edde (precum si din Kalevala, dar asta le apartine finlandezilor), mitologia scandinava fiind una din specializarile sale ca professor universitar.

Si proaspat-eliberatul Varg Vikernes si-a denumit “trupa” imprumutand un cuvant dintr-una din limbile imaginate de Tolkien. “Burzum” inseamna, in limba Mordorului, “intuneric”, cuvantul fiind chiar inscriptionat pe Inel (“…agh Burzum-ishi krimpatul” fiind traducerea ultimei parti a citatului -”…and in the darkness bind them”). Chiar si numele de scena al lui Varg- Count Grishnackh- e inspirat de numele unui orc din Mordor, Grishnákh. De altfel, pe siteul personal al lui Vikernes se gasesc niste eseuri mai degraba dubioase ce analizeaza intreaga serie, emitand truism dupa truism si aberatie dupa aberatie. Ca si Amon Amarth, si Varg manifesta un interes viu pentru intreagul panteon Nordic, ceea ce din pacate a dus la alte eseuri la fel de banale si de putin valoroase din punct de vedere literar. Singura concluzie care se merita trasa de aici e ca a fi fan Tolkien poate implica de multe ori si o afinitate pentru mitologia nordica.

De altfel Tolkien pare un preferat al trupelor de Black: printre trupele ce “practica” acest gen gasim Gorgoroth (Norvegia- numele fiind tot al unui loc din Mordor), Cirith Gorgor (din Olanda- numele e cel al trecatorii prin care se ajunge in Mordor), Isengard( proiect solo al bateristului de la Darkthrone si, in lumea tolkieniana, taramul tradatorului Saruman), si lista ar putea continua. Amuzant de observat e faptul ca toate numele fac referire la Sauron si la aliatii sai- deci la fortele raului.

Dar numele inspirate de personajele negative ale lui Tolkien nu sunt doar apanajul black-erilor: Morgoth, trupa de death din Germania, il amintesc prin numele lor pe Melkor, personajul negativ din Silmarillion (devenit Morgoth- “dusmanul negru al lumii” in sindarina- odata cu trecerea sa de partea raului) si, pentru o vreme, “maestrul” lui Sauron. Chiar si Cirith Ungol- trupa americana de heavy- par a fi mai degraba fani ai lui Sauron, desi sunt putin mai “cuminti” ca muzica decat colegii lor black-eri si death-eri.

Deocamdata ma opresc la cei care, probabil din atata respect si admiratie pentru Tolkien, si-au ales pana si numele din operele sale. Despre cei care canta despre acestea, pe data viitoare.

]]> http://demaio.info/atitudini/ride-of-the-valkyrie/tolkien-in-metal-partea-1/feed/ 15 http://demaio.info/atitudini/demaios/history-does-not-repeat/ http://demaio.info/atitudini/demaios/history-does-not-repeat/#comments Fri, 09 Jul 2010 12:49:06 +0000 DeMaio http://demaio.info/?p=16740 Acesta este titlul pe care l-am ales pentru a anunţa că Rock Talk va beneficia de o nouă rubrică. Una în care voi publica istoria unor trupe sau nume care au semnat serios pe cartea rock-ului. Şi am să fac asta indiferent dacă aţi mai citit de ele sau de ei pe undeva.

Şi o să mă simt bine.

Aşadar, History Does Not Repeat.

Singura chestie care mi-a atras insa atentia (si pe fondul faptului ca, intr-un anume context, o voi vedea live), a fost Danko Jones, o trupa in spiritul oarecum “scurt si la obiect” care m-a prins in ultima vreme. Danko Jones nu canta chestii complexe, ci niste piese bazate pe riffuri simple, cu o energie de invidiat.

Sunt un trio care canta de ceva vreme impreuna (eu i-am descoperit doar recent), cu texte simpatice si teme care stau in cap mult dupa ce piesa a fost ascultata. Nu sunt progresivi, nu sunt complecsi, nu filosofeaza.

Pur si simplu suna bine. Pentru exemplificare, “Full Of Regret”, cu un clip in care apar Lemmy, Selma Blair si Elijah Wood. Si realizat impecabil, pe deasupra. Recomand si “Code of the Road” sau “I Think Bad Thoughts”.

De cateva zile, mai precis vreo doua sau trei tot aud la radio ca marele “vedet” local, Adrian si nush cum il mai cheama, manelistu’, eu n-o sa-l numesc cu numele lui de scena, a declarat ca vezi doamne “Metallica il au pe dracu in ei.” Sigur ca Metallica a fost tinta deoarece daca intrebi orice cocalar ce formatie rock cunoaste, el va spune Metallica, pentru ca numele ei este apropiat de numele genului cantat. Oricum de la imbecilitatea debitata de asta, a pornit un adevarat val de articole de doi lei pe net, debitate de ziare ce ar trebui, ma scuzati, anihilate total din peisajul media romanesc. Printre aceste ziare se numara in primul rand Libertatea, adica revista cu doua randuri pe fiecare pagina si poze porno la greu, Click, Can Can, Taifasuri si alte boschetarii neaose.

Ceea ce e mai grav sunt anumite comentarii la aceste articole gen “eu am doi copii si n-o sa-i las sa asculte manele sau rock”, cele doua idei fiind bagate in aceeasi oala ca daunatoare.

Ma intreb oare cand cineva se va trezi ca de fapt nu e trendy sa asculti manele la Nokia prin parcuri, ca daca ai chestii care stralucesc pe tine nu esti la moda ci doar ridicol, ca faptul ca nu stii sa legi doua cuvinte in Romana, nu inseamna ca esti vedeta, ca daca esti un om pe care nimeni nu-l cunoaste, trebuie macar sa-ti tii gura daca vrei sa debitezi o tampenie.

Pentru mine, faptul ca vara asta, diversi impresari de pe aici au vrut sa faca mai cunoscuta muzica rock romanilor prin diverse concerte, mi s-a parut chiar o activitate impresionanta. Insa dupa aparenta impacare a romanilor in general cu rockul si cu alte genuri din afara, vin niste neica nimeni, locuitori ai acestui cuibusor de imbecilitate, si arunca cu pareri in public, pareri care incita si care conduc usor masele de prosti spre a trage pareri pripite despre aspecte si fapte pe care nu le cunosc.

Si atunci e de mirare ca unii straini vin aici sperand la o calatorie in epoca omului de neanderthal? Ca unii inca mai apeleaza la vrajitoare? Ca diverse categorii de sectanti si crestini extremisti il scot pe dracu chiar si de acolo de unde nu e? Halal natiune. Cred ca Decebal a vazut in viitoru’ de azi cand s-a sinucis. Daca vedea si Traian poate isi lua si el gatu’ si astazi ne numeam altfel decat romani.

P.S.: N-o so tin in articole de-astea de calitate indoielnica pentru unii. Da cateodata omu mai da si pe afara.

AAAAAGGGGGHHHHHHHH ! ! !

Plec sa-mi iau un ceas cu cuc.

Voi stati si ascultati.

LOCUL 15
GUNS N’ROSES – November rain

LOCUL 14
ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA – Standin’ in the rain

LOCUL 13
LED ZEPPELIN – The rain song

LOCUL 12
ELVIS PRESLEY – When it rains, it really pours

LOCUL 11
CREEDENCE – Have you ever seen the rain

LOCUL 10
APHRODITE’S CHILD – Rain and tears

LOCUL 9
CREEDENCE – Who’ll stop the rain

LOCUL 8
BOB DYLAN – Rainy day woman #12 & 35

LOCUL 7
GENE KELLY – I’m singing in the rain

LOCUL 6
WHITESNAKE – Cryin’ in the rain (cu cele două părţi ale sale)

part 1
part 2

Wow. Am ajuns la top 5.

LOCUL 5
CARGO – Dacă ploaia (cu Kempes, după el nu mai există ploaie…)

LOCUL 4
ELMORE JAMES – The sky is crying

LOCUL 3
Buddy Whittington – Sure got cold after the rain fell

LOCUL 2
JOE SATRIANI – Tears in the rain

Şi…şi…şi…!

First place, with a broken heart, for the one and only…

STEVIE RAY VAUGHAN – Texas flood

Dar ce e Sabaton in realitate…

Sabaton este o formatie aparuta in Suedia in 1999. Stilul lor imbina power metal cu progressive metal. Ca o coincidenta, artistul care se ocupa cu copertele albumelor Sabaton, realizeaza de asemenea si pe cele ale albumelor Manowar. Primul album Sabaton a aparut in 2001 si s-a numit Fist for Fight. Tematica lui varia de la Lord of the Rings la “Burn your crosses”, cantec aparent anti religios… (va aduceti aminte de boala veche a oricarei formatii incepatoare de a baga o porcarie de genu pe album pentru a satisface si categoria respectiva de fani? Vezi Amon Amarth and so on.)

La lansarea Primo Victoria din 2005, Sabaton deja se axase pe tematica actuala si anume cea a razboiului, incluzand tematica din al doilea razboi mondial si din alte campanii militare cunoscute si mai apropiate de zilele noastre.

Duap Primo Victoria au aparut in ordine Attero Dominatus(2006), Metalizer(2007), The art of war(2008) si Coat of Arm in 2010, cel mai recent album.

Sabaton este:
Joakim Broden – solist si clapar pe doua dintre albume
Rikard Sunden – chitara / baking vocals
Oskar Montelius – chitara / baking vocals
Par Sundstrom – Bas
Daniel Mullback – Tobe / baking vocals
Daniel Myhr – clapar / baking vocals

Desi nu pot spune ca am o imagine obiectiva asupra evolutiei stilului Sabaton, ultimul album chiar imi place, piesa cu care debuteaza (Coat of arms) fiind foarte antrenanta si cu ceva versuri usor de retinut insa pline de semnificatii.

Sabaton vor sustine un concert in Romania pe 17 noiembrie 2010 in Silver Church, aka locu’ unde te calci in picioare si risti sa mori asfixiat cu fum daca formatia e prea cunoscuta. Daca dati de album pe undeva, nu ezitati sa-l ascultati. S-ar putea sa va placa si voua Sabaton.