Treaba de mai jos am descoperit-o cu ajutorul lui Lup Alb. Şi tareee îi mai mulţumesc. David Gogo e un tip relativ necunoscut în plafonul de blues, poate mai ales datorită faptului că vine din Canada. Da, da, asta este o problemă, mai ales când discutăm de palierul acesta. În rest, are de toate. Are feeling, are [...]

Eu, Bogdan, aka B-Side Hand, pregătesc o surpriză pentru minunata zi de 14 februarie. Este ceva ce mi s-a cerut, este ceva aşteptat, este ceva care m-a chemat. Şi, cum se spune în versurile acelea ale trupei de mâna a doua pe care o iubesc şi azi ca-n prima zi, I Have Heard The Call. Nu [...]

Aşa. Cum ar fi să participi la o sesiune de shredding cu Slash? Ăăă, da. Cel mai probabil îl va îngropa pe chitaristul acela, dar asta nu va mai conta oricum. Ideea de aici, una care nu sunt sigur că se aplică şi pentru Europa, este una fantastică. Una care cred că ar fi aplicabilă şi în [...]

Da, aţi citit bine. Eu nu mai am de făcut decât să spun că minunea de mai jos a apărut pe blog la Animaloo, şi că mai există un complice, 665. Postul păstrează grafia şi aranjarea în pagină a autorului, aşa cum stă bine unui text care a fost preluat cu acordul făuritorului său :)) Distracţie plăcută :)) Cinabru, [...]

Se dă: 1. Una bucată nene care a cântat la AC/DC un an înainte de a sosi Bon Scott pe acolo. 2. Una bucată nene, același cu cel de mai sus, care a scos cu trupa un single, “Can I Sit Next To You, Girl/Rocking In The Parlour”, pentru Australia și Noua Zeelandă (deh, pe vremea aceea [...]

Iată că a venit momentul să vedem ce ne-a plăcut cel mai mult în 2009 din punct de vedere muzical. Am lăsat un interval de trei săptămâni, în care ceea ce s-a scos pe piaţă în anul care a trecut să aibă timp să se sedimenteze în mintea fiecăruia. Mai jos e ceea ce a ieşit. [...]

Nu mai este mult. Nu mai este mult și vom socoti iar. Vom așeza pe raft ce este bun și ce este rău. Sau ce a fost. Ne vom bucura de cel de aproape sau ne vom ruga ca el să existe, măcar anul viitor. Ne vom număra sufletele plecate și, dacă vom mai avea [...]

12 ani. În camera mea, de fapt în camera mea şi a tatălui meu, căci acesta era confortul stalinist, se întindeau insignele. Nena, CC Catch, Sandra, Milli Vanilli, Bad Boys Blue, Modern Talking. Mai târziu, aveam să învăţ să şi fac insigne, spre deliciul vecinilor de bloc, sau spre bucuria mea, care-mi vedeam munca purtată [...]