O melodie care reuseste sa ma poarte pe taramuri indepartate ca intr-o meditatie profunda este Hoppipolla cantata de Sigur Ros, o trupa cunoscuta de multi, dar nu de destui. Vine din Islanda, tara in care imi doresc sa mor. Atunci cand ascult aceasta piesa imi imaginez cum plutesc deasupra acelui colt de lume si privesc in jos la relieful superb pe care isi gasesc existenta animale superbe alaturi de oameni frumosi si linistiti. Este un colt care exista doar pentru a ne arata ca este posibil sa ai zapada langa verdeata, vulcani activi langa oameni linistiti, geisere langa o superba laguna cu apa termala in mijlocul unui desert inghetat brazdat din loc in loc de cate un rau de gheata.

Multumesc pentru ca ati luat parte la meditatia pe care tocmai am efectuat-o scriind aceste randuri si ascultand melodia aceasta. Plutiti, caci puteti. Read the rest of this entry »

Va propun astazi contemplarea unei melodii aparute undeva prin tenebrosul an 2001 si lansata de catre Ian Brown. Imi recunosc in acest moment ignoranta acelei perioade in care muzica nu prea m-a interesat si asa se face ca eu pana ieri nu am avut habar de existenta ei. La inceput nu m-a prins deloc, dar dupa ce au inceput sa curga versurile s-a ridicat tot parul de pe mine (TOT!) iar atentia mi s-a concentrat exclusiv pe ecranul televizorului si difuzoarele sale. Un incendiu de-ar fi izbucnit, si eu tot acolo as fi stat, in acea stare aproape catatonica.

Este superba pentru ca incita la o revolutie a Constiintei, la o reconectare cu prezenta divina din tine si la o rupere de lanturile societatii. Ca sa vedeti ca nu vorbesc prostii, va invit sa o ascultati, sa vizionati videoclipul si sa-l intelegeti si, pentru o mai buna comprehensibilitate, sa cititi versurile prezente sub player.

Read the rest of this entry »

I-am descoperit, dar nu am gasit informatii despre ei decat ca vocea aceasta incredibil de ciudata ii apartine nu unui pletos alb inconjurat de panze de paianjen aflat intr-o cripta umeda si racoroasa ci unui negru inalt de aproape 2 metri si tuns scurt. Ce stiu despre trupa e ca isi are radacinile in Londra.

Petru Umbla Liber

De-a dreptul incredibil acest an. Chiar daca nu sunt la fel de impatimit in ale rockului, asa cum sunt colegii mei de aici, nu pot sa nu ma bucur precum un copil salivand in fata afiselor, care in curand se vor abate prin Capitala noastra mica. De fapt, cred ca la asta se rezuma de fapt bucuria mea. Vad in sfarsit afisele, care pe afara sunt cam la ordinea zilei, cum impanzesc Bucurestiul, care pana nu demult a fost un oras al blocurilor si imaginilor cu Doru Octavian Dumitru.

Daca e sa vad AC DC pe toate gardurile, nu pot fi deranjat de aceasta invazie de reclame ci reprezinta motiv de bucurie, mai ales daca sub afisele acestea exista altele cu Salam si Guta improscate cu lipici si acoperite de concertul din luna Mai. Totusi, e un sacrilegiu ca sub AC DC sa existe asemenea gunoaie, cand ar trebui de fapt ca cei angajati cu lipirea motivelor noastre de bucurie sa rupa promovarea manelelor, sa curate prin raschetare aracetul vechi, apoi cu A*riel sa spele bine suprafata pana cand aceasta prinde luciu, ca abia apoi sa puna ceea ce va fi pentru rockeri o adevarata binecuvantare. Asa ar fi demn.

Momentan gardurile Bucurestiului stiu de AC DC, dar imagineaza-ti ce urmeaza: Sonisphere – unde avem Metallica, Rammstein, Slayer etc., The Cranberries, Aerosmith (la care am luat deja bilet) si asa mai departe. Pentru cateva luni, orasul va deveni unul extrem de neprimitor pentru iubitorii manelelor, carora le doresc numai bine in voma pe care vor fi nevoiti sa o savureze la trecerea pe langa fiecare gard. Lepadarea de Salam din fericire nu este lipsita de dureri, pentru ca astfel sa-si dea seama adeptii acestor culte ca prostia doare.

Daca iti place blogul meu, te rog voteaza-l la RoBlogFest dand click pe banner:

Am ascultat prima data piesa de mai jos privind videoclipul pe care vi-l recomand si voua. Nu m-am asteptat la momentul primelor acorduri la ceea ce a urmat sa vina. Clipul a fost filmat in timpul unui superb concert cu Simfonia de la Viena.

Daca iti place blogul meu, te rog voteaza-l la RoBlogFest dand click pe banner:

Iată că a venit momentul să vedem ce ne-a plăcut cel mai mult în 2009 din punct de vedere muzical. Am lăsat un interval de trei săptămâni, în care ceea ce s-a scos pe piaţă în anul care a trecut să aibă timp să se sedimenteze în mintea fiecăruia.

Mai jos e ceea ce a ieşit. Acestea sunt albumele preferate ale redacţiei demaio.info – Rock Talk pe anul care s-a încheiat. Nu avem pretenţia că ar fi cele mai bune, mai frumoase sau mai fabuloase, dar nouă astea ne-au plăcut.

Dracusoru’ Belicos

• 1. Dream Theater- Black Clouds and Silver Linings
• 2. Sonata Arctica- The Days of Grays
• 3. Nox Arcana- Blackthorn Asylum
• 4. Gotthard- Need to believe
• 5. W.A.S.P- Babylon

DeMaio

• 1. Chickenfoot – “Chickenfoot”
• 2. WASP – “Babylon”
• 3. Dream Theater – “Black clouds and silver linings”
• 4. Trans-Siberian Orchestra – “Night Castle”
• 5. Gotthard – “Need to believe”

Bogdan

• 1. Europe – “Last Look At Eden”
• 2. Chickenfoot – “Chickenfoot”
• 3. Lynyrd Skynyrd – “God & Guns”
• 4. Dream Theater – “Black Clouds & Silver Linings”
• 5. Gotthard – “Need To Believe”

Petru

• 1. Arnica Montana – Sensations 1

Lup Alb

• 1. Sting- Songs Fron The Labirinth – Fine Knacks For Ladies
• 2. Diablo Swing Orchestra- Sing-Along Songs For The Damned & Delirious
• 3. Chickenfoot- Chickenfoot- Runnin’ Out/ Sexy Little Thing
• 4.AC/DC- Black Ice- Anything Goes
• 5. Alice In Chains – Black Gives Way To Blue- Last Of My Kind

Te rog sa:

• te simti asa cum ai chef, fara a tine cont de ceilalti.
• privesti in spate la 2009 fara resentimente ci cu multumire in suflet ca a trecut naibii odata. :)
• nu cazi sub masa ci sa savurezi fiecare pahar ca si cum acela ar fi ultimul.
• uiti toate supararile pe care le-ai putea avea cu amicii si prietenii.
• nu arunci petarde pe fereastra, caci ai da dovada de meltenism imputit.
• spui “Multumesc” si “Iarta-ma, daca am gresit.” mai des.
• te bucuri de orice rahat, ca si cum ar fi un ditai eveniment.
• fii mai calm in trafic.
• ii accepti pe ceilalti asa cum sunt fara a-i judeca.
• nu iti mai pese atat de mult de regulile societatii.
• asculti Radio Guerrilla :))

Petru Umbla Liber si iti ureaza “La Multi Ani bai roackere!”

Ziua iti poate fi luminata din senin astfel incat orice nor ai fi avut pe cerul existentei sa dispara ca prin minune. Ai plecat morocanos de acasa dis-de-dimineata, dar undeva pe drum ceva s-a schimbat. Sa fi fost transpiratul  din tramvai? Nu, caci i-ai fi luat capul. Taximetristul care era cat pe ce sa te ia pe capota drept mascota? Neah, caci ai fi intrat in soc si nu ai mai fi fost capabil sa te bucuri decat de faptul ca inca respiri.

Uneori, o banala melodie te scoate din ritmul alert si lipsit de bucurie ce te directioneaza in fiecare zi. Nu este nevoie ca piesa sa contina cine stie ce filosofie de viata sau o atitudine plina de coaie, ci sa fie creata cu bucurie ca si cand ea a fost scopul pentru care s-a nascut creatorul ei.

Asa cum orice fiinta are doua componente (fizic & spirit), la fel se intampla si cu obiectele, gandurile, situatiile, locurile pe care punem amprenta, pentru ca fiecare strop de atentie acordat genereaza un “spirit” in cealalta dimensiune. Un proiect creste in amploare atat timp cat adera la el mai multi oameni si are sanse mari de reusita, daca echipa este una unita spre un singur scop. Investim energie in ceea ce facem, iar energia chiar exista. Ea se aduna cu energia altcuiva si tot asa pana cand realizam ceea ce dorim. Acela este produsul nostru si poarta amprenta celor care au lucrat la el.

O melodie care te scoate din orice stare negativa, sigur a fost creata cu zambetul pe buze, iar din asemenea atitudini, cu greu ies cuvinte grele, care sa loveasca adanc. Iata, deci, de ce melodiile cu mesaj pozitiv si cu un limbaj adecvat acestuia, te ating astfel incat sa te aduca pe aceeasi frecventa cu ele. Selectia este aleasa in concordanta cu vibratia ta. Mjolnnir, aici de fata, cu greu ar putea savura piese pozitive, daca acestea nu ar avea cateva cuvinte precum $^%@, p(*!@, c^$, m!)#~, doua-trei chitari bine distorsionate, o urlatura cercopitecica si maimute sarind pe scena, pentru ca in momentul auditiei se afla pe aceeasi lungime de unda. Nu e de mirare ca e atat de negativist…

Ceea ce asculti te defineste, asa cum o mai fac mersul, scrisul de mana etc. Daca simti ca-ti merge prost, ca nu esti optimist, dar ai vrea sa fii, ca soarele nu a mai rasarit de foarte multa vreme pe strada ta, schimba in p… mea playlistul! :)

Craciun fericit!

Daca iti place blogul meu, te rog voteaza-l la RoBlogFest dand click pe banner: