Bă, Bon Jovi arată bine. Şi arată la toată lumea. Nooo, nu e gay ce spun, este concluzia cu care am rămas după ascultarea noului album al trupei, “The Circle”.
Dat fiind că trăiesc într-o ţară care întinde lucrurile sub forma unei peltele fără sfârşit, sunt obişnuit cu muzica de lălăială. Adică aia din care nu prinzi nimic. Aia din care nu reţii nimic. Aia care este făcută doar pentru a se mai vinde un album. Nu spun cine sunt campionii la noi, dar la ei, la civilizaţi, cu siguranţă că au devenit Bon Jovi.
“The Circle” este un album care conţine 12 piese. Piese de care nu te-ai prinde că există dacă nu ar exista pauza care să te facă să înţelegi că tocmai ai trecut de la una la alta. Toate sună aproximativ la fel. Ritm mediu, teme asemănătoare, arhitecturi muzicale care nu mai aduc nici măcar cu faimoasele piese care-ţi făceau prietena să cedeze. Aşa că dacă încă mai vrei să marchezi, rămâi la “Bed of roses”.
Singura piesă care mi s-a părut că mai stă cât de cât în picioare este “We weren’t born to follow”. Americană, pură, cu un mesaj gen “Born in the USA”. Şi ciudată, dat fiind că este cam curios să transmiţi mesajul acesta din mijlocul unui popor care ar muri fără rutina în care s-a cufundat. Dar gusturile nu se discută şi sunt sigur că de 4 iulie americanu’ se va simţi tare bine ascultând melodia, în timp ce salută steagul pe care tocmai l-a cocoţat pe catargul din faţa casei.
Nu este prima oară când constat că nume mari ale scenei au ajuns la fundul sacului. De data asta a venit rândul lui Bon Jovi, iar albumul nu mai poate fi salvat nici măcar de tehnica deosebită a lui Richie Sambora, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori. Un Richie Sambora care ar fi trebuit să se concentreze de multă vreme pe cariera solo, dar care iată că a preferat să se ascundă sub umbrela unui nume mare.
O notă nu pot da. Dacă sunteţi fani, probabil că veţi pune acest album la colecţia deja existentă, dar este greu de presupus că îl veţi asculta şi a doua oară. Dacă nu sunteţi fani, vă va izbi disperarea de la primele acorduri şi aşa o veţi ţine până la capăt.
Să mai spun că “The Circle” s-a prăbuşit sute de locuri în top, şi că formaţia îl oferă pe internet la un preţ care face deosebit de clară aprecierea de care se bucură acesta.
Dar, sunt şi părţi bune aici. Măcar dai cât face.
Bon Jovi arată bine.
November 26th, 2009 at 11:46
E absolut infect albumul. N-am reusit sa trec de piesa a sasea (oricare o fi aia). Nu are absolut nimic memorabil. Ultimele doua dinainte de ele aveau accentele alea country si nu sunau deloc rau. Asta in schimb e praf. Piesa aia foarte americaneasca merge,dar in rest e o corvoada sa il asculti. Ma mir ca l-ai dus pana la capat. Eu n-am reusit.
November 26th, 2009 at 11:48
@Bogdan – Piesa aia americănească este la fel de plicticoasă ca şi celelalte. Ideea de a filma cocoţaţi pe o clădire au avut-o The Beatles, aşa că nici aici nu sunt originali, că na, de U2 nu vreau să-mi aduc aminte. Şi acum, pentru a rezuma albumul, te rog să faci ca mine: “na na na na na, la la la la la”. Gata.
November 26th, 2009 at 12:44
My thoughts exactly. Deşi sunt fan mare şi albumele <2000 le ştiu pe de rost, The Circle l-am ascultat de 2 ori cap coadă şi cred că l-am şi şters. E album făcut să aibă ce pune pe lângă prima piesă. Din 2000 până azi nu cred că s-ar aduna piese de un album bun Bon Jovi.
November 26th, 2009 at 12:48
@Ingineru – Aduni doar vreo cinci, dacă sunt şi acelea :)
November 26th, 2009 at 13:10
Daca ai vagi tendinte spre country (cum eu trebuie sa recunosc ca mai am din cand in cand), le vezi parti bunicele. Greu oricum sa te apropii de un “Keep The Faith”…
November 26th, 2009 at 13:21
@Bogdan – Tendinţe de country am, dar alea sunt asigurate de Willie Nelson sau Johnny Cash. Nu de Bon Jovi, te asigur, nici nu ar putea :))
November 26th, 2009 at 13:23
Normal ca n-au cum, dar pe mine m-au prins chestiile country-rock (Paisley si alti cativa) si astea pe-acolo bat….
November 26th, 2009 at 14:06
Dude, ce nume mari ? Bon Jovi n-au fost niciodata foarte mari sau foarte relevanti. Ei mereu au fost party music, ca era glam sau ”cowboy” rock sau alternative. Eu niciodata nu i-am putut considera o trupa serioasa pentru ca n-am vazut talentul, atata tot. E carisma, e ritm dar nu e un talent pur in domeniu.
November 26th, 2009 at 14:20
Marele lor merit a constat in capacitatea de a fi mai mereu ”acolo”.
November 26th, 2009 at 14:36
@Bogdan – Pe naiba… :))
November 26th, 2009 at 14:37
@krossfire – Nume mare, ca rezonanţă :) În rest, sunt câteva trupe de hair-metal care-i calcă în picioare de la început şi până acum :))))
November 26th, 2009 at 15:17
@krossfire: Dacă încă se dau la radio piese de ale lor de acum 23 de ani, mă gândesc că sunt destul de mari.
November 26th, 2009 at 15:19
@Ingineru – Ca nume, da. Au avut o maşină de imagine bine pusă la punct. În rest…
November 26th, 2009 at 16:05
Ingineru : Cunoscuti, cam atat. Spune-mi o piesa cu-adevarat deosebita sau originala de la ei…
November 26th, 2009 at 16:13
Bre, ca sa ma dau ‘telectual, ia nu va mai luati de blonzia sa!
Ca nu e singurul vinovat.
Daca le ascultati cu atentie, o sa vadeti ca buba vine si de la productie.
Nu stiu ce tamsa au astia intre ei, da’ tot pe ca a pus mana John Shanks suna la fel. Parca le niveleaza/ rascheteaza performanta, nu alta.
Atata stie omu’ sa faca.Atata face.
Spre deosebire de Bob Rock care a facut tot ce exista intre Slippery si Keep the Faith. Daca nu ma credeti, faceti comparatia ascultand inceputul (Spirala) de la I Belive sau “modestul” inceput de la Lay Your Hand On Me.
Si o sa vedeti (auziti) toate nuantele lipsa de la Circle.
November 26th, 2009 at 16:18
Prabusirea de sute de locuri e de fapt de la locul 1 la locul 19, iar preturile mici de care vorbesti sunt la varianta digitala.
November 26th, 2009 at 16:24
@Dave – Referirea de sute de locuri era un mişto la adresa trupei. Oricine ştie că este vorba de 19 locuri şi de scăderi cu 70% ale vânzărilor. Pentru amănunte legate de cifre, există MetalHead şi MetalFan :) Aici ne ocupăm de alte lucruri, mai puţin de cifre. Dar promit că am să fiu atent la amănunte, dacă ele contează atât de mult. Doi, da, la varianta digitală mă refeream. Şi preţul este exact cum spun, meritat de album.
De sfârşit, am să spun că mă bucur enorm de părerea ta. A reliefat cu adevărat tema materialului.
November 26th, 2009 at 16:25
@Lup Alb – Mamă, şi ce piesă era “Keep the faith” :)
November 26th, 2009 at 16:53
in my humble opinion, discografia Bon Jovi e o singura piesa lunga. bine, poate cu exceptie la, sa zicem, Blaze of Glory, da’ in rest ..
November 26th, 2009 at 16:56
@dAImon – Care e un solo BJ, şi este scos, dacă-mi amintesc, pentru coloana sonoră a unui film de mâna a treia, Young Guns II :))
November 26th, 2009 at 18:15
Hmm. Nu cred ca e nici foarte rau, nici foarte bine ce au facut. Au dat-o in destule randuri de gard, dar sunt acolo si puncte bune. Iar mie “Keep The Faith” continua sa imi placa.
November 26th, 2009 at 18:39
@DeMaio: Da, amanuntele conteaza. Sa-ti mai dau cateva. Sunt pe acolo cateva arhitecturi muzicale care amintesc de Born to be my baby (We weren’t born to follow) sau de Livin’ on a prayer (Work for the working man). Poate asta iti doreai de la ei. E drept, nu au un Bed of roses (apropo, cele mai tari balade sunt pe These Days), dar eu nu-mi doream un Bed of roses II. Ma multumesc cu Learn to love. Mi-as fi dorit un Till we ain’t strangers anymore sau un(You want to) Make a memory, cea mai tare balada de la cele de pe These Days incoace. Richie Sambora nu are de ce sa se concentreze pe cariera solo. A scos pana acum doua albume si nici unul nu a fost mai bun decat cele scoase de Jon. De cand e Billboardul atat de important pentru rock? Daca e atat de important, atunci oricine poate spune ca The Circle a intrat direct pe locul 1 in Billboard, in timp ce Keep The Faith nu a atins decat locul 5. Habar n-am pe ce loc a fost Keep The Faith in cea de-a doua saptamana de la lansare.
November 26th, 2009 at 18:52
@Dave: mie imi place Bon Jovi, cum am mai zis. Dar albumul asta chiar deloc n-a reusit sa ma “prinda”. Cu toate astea, albumele solo ale lui Sambora sunt splendide. Iar ca voce omul mi s-a parut de multe ori (in ultimii ani) peste Jon. Dar asta e o parere personala. Nu contest ce au facut pana acum, si poate am sa ii mai dau o sansa albumului nou.
November 27th, 2009 at 09:35
@Dave – Arhitecturile acelea, pe care cu greu le descoperi, sunt atât de slab tratate şi aşa de periate (în sensul în care nu se insistă pe ele) încât nici nu am cum să le iau în seamă. Prefer să mă întorc MULT timp în urmă dacă vreau să ascult Bon Jovi. Mult. Iar baladele mă lasă rece, iar de colaborări cu LeAnn…
Albumele Sambora mi-au plăcut, ai să râzi, dar chiar mi-au plăcut. Dar o să discutăm şi de astea, deşi sunt departe de a fi extraordinare. Cu timpul, cariera solo se putea dezvolta, că nu s-a născut nimeni învăţat :)
November 27th, 2009 at 12:43
Hai sa fim seriosi- ultimul album Bon Jovi a fost Keep the Faith. Cum zicea si Lup Alb, Bob Rock (si Desmond Child pe ici pe colo as zice eu) au facut mare parte din brand-ul Bon Jovi. Jon trebuia sa se retraga cat inca mai era “in the blaze of glory” ca sa zic asa.
November 27th, 2009 at 12:53
@Night-elf: si cat mai putea cu vocea. Am vazut pe undeva un clip dintr-un concert recent, in care daca nu era Sambora era jale mare…
November 27th, 2009 at 13:09
@Night-elf – Cam acela este materialul discografic la care mă gândesc şi eu, când vine vorba de cântecul de lebădă :)
June 11th, 2010 at 06:18
Bon Jovi definitely rocks, the best rock and roll band in the planet*,`
June 11th, 2010 at 10:38
@Ellis Gibson – Not quite the best, but a band with a huge image… :)
July 12th, 2010 at 18:15
Bon Jovi in the 90’s is super popular and can i say the king of rock and roll on those days*;:
July 12th, 2010 at 18:27
@Joshua Taylor – There were more :)