Când m-am apucat să ascult cea mai nouă producţie a trupei Winger, am făcut-o cu o anume detaşare, încercând să nu fiu dezamăgit. Asta pentru că Winger este pe tronsonul pe care m-am calat de ceva vreme dar, mai ales, pentru că am văzut suficiente ratări în ultima vreme din partea numelor mari ale scenei. Ei bine, nu numai că m-am înşelat în aşteptările mele, dar pot spune că m-am confruntat cu unul dintre cele mai bune produse ale ultimilor ani, în ceea ce priveşte hard-rock-ul.

De la prima la ultima sa notă, “Karma”, căci aşa se numeşte albumul, este lucrat impecabil. Hard-rock-ul este prezent acolo cu toate ingredientele sale, şi trebuie să spun că Winger au avut grijă să nu uite nimic din ceea ce face deliciul împătimiţilor genului. Piesele nu sunt plicticoase, iar impresia finală este una de prospeţime, ceea ce-i conferă albumului un avantaj enorm vizavi de competitorii din industrie.

În plus, vocea lui Kip Winger este perfect secondată de cei din spatele său, deşi nu este vorba de un produs compus special pentru Kip, ci de un efort comun al unor muzicieni care cunosc muzica aşa cum îşi cunosc propriile buzunare. Şi care se pare că se cunosc la fel de bine şi pe ei.
Riff-urile sunt perfecte, nici unul nu încearcă să depăşească limita de la care începi să-ţi spui că e cam mult, iar secţia ritmică funcţionează de minune şi fără să scrântească nici măcar o notă.

Aş oferi o notă de 9, dacă aş fi pus să fac asta, iar pe voi vă sfătuiesc să ascultaţi acest album, pentru că aveţi de ce să o faceţi. Este un clasic, sau aşa trebuie să fie, este acel album care poate fi ascultat în orice context, dar nu pentru că nu deranjează, ci pentru că atrage.

Şi, pentru că sunt binedispus azi, am să vă ofer două exemple a ceea ce aduce acest Winger. “After all this time” şi “Supernova”.

Winger – After all this time

Winger – Supernova