Foarte multe nu cred că se pot spune despre acest album. Mark Knopfler este un nume care cam arată totul, iar stilul său nu are cum să se despartă de ceea ce a făcut atâția ani la Dire Straits.
Așa că primim un album ireproșabil, cu accente country, în care Mark se descurcă de minune cu chitara, unde instrumentiștii îl secondează la milimetru și în care piesele aduc aminte cu nostalgie de perioada în care dispuneam încă de o mare formație în activitate. Este un album deosebit de plăcut auzului, genul acelora pe care le pui și poți să faci orice, iar eu unul l-aș asculta cu mare plăcere când plec la drum.
“Get lucky” este și un produs de colecție, care poate fi scos din raftul de încercări solo și pus în acela cu discografia Dire Straits. Aproape că nici nu se va cunoaște că trupa nu mai există, chiar dacă de-a lungul anilor Knopfler a demonstrat că încearcă să adopte și alte direcții în afara celor deja consacrate.
Pe scurt, un album bun și care merită ascultat. Măcar pentru vremurile vechi.
February 4th, 2010 at 11:26
Un muzician exceptional si un chitarist super pizdos, asta e descrierea colorata a acestui om care a creat un stil interpretativ unic.
February 4th, 2010 at 11:28
@Lagar – He, he, da :) Mark s-a construit departe de toţi ceilalţi pe care i-a avut pe aproape şi a oferit muzicii lucruri pe care doar el le-a putut inventa.
February 4th, 2010 at 12:04
Bogdane, trebuie totusi sa ma “arunc”in calea afirmatiei facute putin mai sus, aia legata de stilul unic. Imi aduc aminte cind am auzit Sultans of Swing pentru prima oara, cred ca prin toamna lui ‘79 sau cam asa ceva, am crezut, la inceput, ca e Bob Dylan.Cred ca inflexiunile vocale si maniera interpretativa de pe chiatara imi adusesera aminte de Dylan de pe Slow Train Coming ,unde Knopfler participase ca producator si chitarist. M-a pacalit prima oara cind l-am ascultat!
February 4th, 2010 at 12:16
@Lagar – Cu vocea este departe de Bob Dylan, după umila mea părere. Dacă interpretativ să spunem că ar mai avea legături cu nenea Dylan, la voce sunt cam departe unul de altul. Bine, şi Mark este într-o cheie mai joasă, dar nu are nici pe departe amprenta aia de “whisky on the rocks” :d
February 4th, 2010 at 19:40
Gindeste doar ca Sultans of Swing a fost prima piesa auzita de mine cu Dire Straits, de pe discul lor de debut! Nu stiam cine sunt sau cu ce se maninca si din cauza asta, probabil din cauza chitarii mai mult ca orice altceva,am fost indus in oroare! Pardon, am vrut sa spun eroare!