Azi avem două aniversări. Din nefericire, unul dintre cei doi mari artişti despre care am să vorbesc nu se mai află printre noi, dar asta nu-i scade sub nici o formă din valoare.
Începem cu Etta James. Sau, dacă preferaţi, Jamesetta Hawkins, nume care-mi place mult mai mult şi-mi oferă ceva din muzicalitatea sunetului produs de căderea trestiei de zahăr la pământ. Născută pe 25 ianuarie 1938, Etta James este una dintre vocile imense de care a dispus muzica, iar ea nu a ezitat să şi-o pună în valoare, cantonându-se în aria blues, soul, R&B, rock’n’roll, gospel, jazz. A fost descoperită de Johnny Otis şi, de atunci, a fost redescoperită în zilele noastre de aurolacii muzicali care habar nu aveau că Etta James există, dar au văzut “Cadillac Records”, în care personajul ei este interpretat magistral de Beyonce Knowles.
Etta trăieşte astăzi în Riverside, California, şi în 2009 a primit distincţia “Soul/Blues Female Artist of the Year”, pe care a obţinut-o pentru a noua oară în carieră, ceea ce cred că spune totul.
Vladimir Semyonovich Vysotsky. Sau, dacă preferaţi, Влади́мир Семёнович Высо́цкий, născut şi el, ca şi Etta James, tot pe 25 ianuarie 1938. Văzut mai mult ca fiind actor decât cântăreţ, Vladimir a fost considerat ceea ce astăzi am denumi ca “bard”, termen cu care nu a fost niciodată de acord şi în care nu s-a regăsit. A fost ignorat de cei care decideau ce este şi ce nu trebuie să fie cultura sovietică, poate şi datorită faptului că unele dintre piesele sale criticau fără menajamente societatea care se construia sub ochii săi. Spre sfârşitul vieţii a apelat la narcotice, şi organismul nu a rezistat, Vladimit stingându-se în 1980, în urma unui atac de cord. Oricum, circumstanţele acelei morţi nu sunt nici în ziua de azi elucidate pe deplin, şi nu puţine sunt vocile care spun că acesta a cam fost ajutat să moară, pentru a nu încurca şi mai mult lucrurile. Mama Rusie ştie de ce. Şi, mai ales, ştie până când.
January 25th, 2010 at 16:51
Bre, multam. You made my day! Mai ales ca imi confirm ce simteam mai de mult. Tre’ sa deschid un bar de negri, nu mai tine.
Iar de Влади́мир Семёнович Высоцкий, ce sa mai zic….
M-ai dat pe spate cu caracterele chirilice.
Omu’ chiar a recunoscut, el nu era bard ci barda.
Pentru mine se inscrie in aceeasi categorie de creatori spirituali in care sunt si Esenin, si Teodorenii, si Sadoveanu, si Mihalkov, si Nichita, si Preda, si Puskin…..
January 25th, 2010 at 16:52
@Lup Alb – Ce să mai spun, omule, dacă ai nevoie de cineva pe acolo, prin bar, doar sună. Cred că la aşa ceva aş putea să renasc :)
January 25th, 2010 at 17:00
Ah, era să uit…mi-e dor să mai scriu şi citesc în rusă. Deh, apucăturile de olimpic :)
January 25th, 2010 at 17:14
Pai cum ma eliberez un pic, ne punem pe treaba. Am retinut si n-o sa scapi.
January 25th, 2010 at 17:17
@Lup Alb – Nici nu vreau să scap, Bogdan :))