Da, astăzi este ziua lui Cristi Minculescu, frontman-ul trupei Iris, care împlinește 51 de anișori. Trecut prin multe și revenit pe scenă după o problemă de sănătate care sperăm să se fi rezolvat cu bine, Cristi Minculescu duce cu el o istorie și o legendă care nu îi pot fi luate. Restul sunt doar discuții legate de gusturile fiecăruia.
Cristi, La Mulți Ani, și îți mulțumim pentru tot ce ne-ai oferit în anii aceștia. Mai ales pentru speranță, când ea părea să nu mai fie.
January 9th, 2010 at 17:14
Sa traiasca macar inca pe-atatia!
January 9th, 2010 at 19:57
@Bogdan – Aşa ar trebui, nu? :)
January 9th, 2010 at 21:35
Elegant din partea ta – mai ales ca nu-ti mai place Iris :-) (dar nu-i asa ca ar fi nasol de tot sa stii ca nu mai sunt ?) La multi ani si din partea noastra.
January 9th, 2010 at 22:53
@Marius:din partea mea? nu e chestie de eleganta. E chestie de recunoastere a unor merite indiscutabile. Si nu, nu-mi mai place de multa vreme.
January 9th, 2010 at 23:18
click pe mine pentru ceva deosebit
January 10th, 2010 at 10:14
@Marius – Nu știu. Vreau să-ți spun că nu am pierdut până anul acesta nici un concert Iris la București, așa că trecutul meu, ca rocker, este legat indisolubil de ei. Una peste alta, da, odată cu rafinarea gusturilor mi-am dat seama că suntem cam înșelați muzical, iar concertul de an nou mi-a arătat că Iris nu mai are multe de spus și că ar fi bine să rămână o legendă, cât se mai poate asta :)
January 10th, 2010 at 10:15
@Bogdan – :)
January 10th, 2010 at 10:16
@smileys-funny – O să mă asigur, la fiecare post, că nu are nimeni pe ce să dea click. Ești nesimțit și asta nu suport. O zi bună.
January 10th, 2010 at 23:03
Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te gindesti la trecut, iar articolul asta legat de Cristi facind 51 de ani e un alt motiv care ma impinge sa-mi aduc aminte de ce a fost si de cit de repede trece timpul. Cristi si cu mine am fost rivali taciti la inceputul anilor ‘80, rivali ca vocalisti in peisajul de hard rock/heavy metal romanesc de atunci. Nu exista MTV sau telefoane celulare,nu erau computere pe care sa-ti pierzi vremea cum multi dintre noi facem,in schimb exista a good time si visul de a deveni niste rockeri adevarati in peisajul comunisto/taranesco/balcanic din tara.La concerte erau 900 de oameni intr-o sala de 400, iar atmosfera era rupta din basmele cu Harap Alb ce se odihnea linga o floare de Iris.A fost misto, atit de misto cum nu va puteti imagina nici cu ochii mintii.Singurul regret avut este ca a trecut atit de repede si poate nu am gustat totul asa cum am fi trebuit sa o facem, dar eram tineri si credeam ca aveam tot timpul din lume. La multi ani Cristi! Amintirile nu vor muri niciodata.
January 10th, 2010 at 23:04
@Lagar – Wow! :) Frumos.