Asa zice un sondaj făcut de site-ul MusicRadar.com printre o mulţime de muzicieni. Pe locul doi a ieşit “Sweet Child Of Mine” al celor de la Guns ‘N’ Roses, iar apoi vin “Whole Lotta Love” (Led Zeppelin) şi “Smoke On The Water” – Deep Purple. Într-un clasament făcut acum 5 ani de revista Total Guitar, “Sweet Child Of Mine” era pe primul loc.
AC/DC – “Back In Black”, căreia eu i-aş fi dat titlul ăsta la orice oră, e pe locul 6, iar restul clasamentului arată după cum urmează. Nu că nu mi-ar plăcea piesa lui Hendrix, dar eu şi AC/DC avem o relaţie specială…
Sunt şi două trupe din “zilele noastre” în top, Muse şi White Stripes. Dacă primii chiar că sunt muzicieni şi nu prea ai ce comenta, de White Stripes nu ştiu ce să zic. Or fi având farmecul lor când le urlă piesa pe stadion, dar în rest…
Oricum, iată restul topului.
1. The Jimi Hendrix Experience – Voodoo Child (Slight Return)
2. Guns N’ Roses – Sweet Child O’ Mine
3. Led Zeppelin – Whole Lotta Love
4. Deep Purple – Smoke On The Water
5. Derek and the Dominos – Layla
6. AC/DC – Back In Black
7. Metallica – Enter Sandman
8. The Beatles – Day Tripper
9. Nirvana – Smells Like Teen Spirit
10. The Rolling Stones – (I Can’t Get No) Satisfaction
11. Black Sabbath – Paranoid
12. Muse – Plug In Baby
13. Eddie Van Halen – Ain’t Talkin’ ‘Bout Love
14. The Kinks – You Really Got Me
15. The White Stripes – Seven Nation Army
16. AC/DC – Highway to Hell
17. Led Zeppelin – Heartbreaker
18. Black Sabbath – Iron Man
19. Led Zeppelin – Black Dog
20. Michael Jackson – Beat It















November 28th, 2009 at 10:10
de pe divercity cafe?
JIMI FOREVA
November 28th, 2009 at 10:32
@karmapolice – Crede-mă că avem alte surse de informare, dacă la asta se referea treaba cu DivercityCafe :)
November 28th, 2009 at 10:40
@Bogdan: :)) Nope, nici nu stiam site-ul ala pana acum. Si da, Jimi rules.
November 28th, 2009 at 10:45
@Bogdan – Eu ştiam de ei.
November 28th, 2009 at 12:31
Intotdeauna am gasit similaritati intre rifful de pe Sweet Child of Mine si multe altele, unele precedente piesei. Poison de la Alice Cooper seamana dubios in incipit cu el, doar ca piesa lui Cooper are doi ani dupa GnR.
Muse n-au ce cauta in topul ala, cu scuzele de rigoare. Nu-s muzicieni, sunt niste pacalici simpatici pe care lumea ii ia drept indie ermetic. Cum nici Wulffmother sau Mars Volta nu-s muzicieni. Muzica presupune in primul rand ureche muzicala, nu doar scoaterea unor sunete ”altfel” din instrumente consacrate.
Nici White Stripes n-au ce cauta acolo, dar macar au trei albume inteligibile. Si ce inseamna riff ”bun” ? Smoke on the water e celebru si memorabil dar sunt riffuri cu mult mai complexe si mai ”bune” pentru urechea antrenata. Nu mai zic de Nirvana. Cred ca tot la memorabilitate se reduce tot (Plug in Baby ziceai ? Day Tripper ? – ultimul cel putin e doar melodic, nu-i nici complex, nici memorabil)
November 28th, 2009 at 12:35
Ca sa explic cu Beatles : Aveau riffuri mult mai bune, cum si Zeppelin mai aveau cel putin 2-3 si memorabile si inteligent construite in stilul Immigrant Song (din care imprumuta serios Sabaton in Angels Calling, da tot imi place)
November 28th, 2009 at 12:43
@krossfire: mie Muse imi plac. Parerea mea e ca reusesc sa iasa in evidenta. Nu reusesc sa imi dau seama exact ce ma face sa imi placa, dar tipii stiu sa cante, chiar daca uneori par sa aiba intentia de a face chestii complicate de dragul complicatului.
November 28th, 2009 at 12:48
Cu evidenta nu zic, chiar reusesc desi nici eu nu-mi dau seama cum. Arcade Fire the exemplu au un mod total ”freaky” de interpretare dar ei au reusit sa ma convinga. Muse inca nu.
November 28th, 2009 at 12:58
Nici mie nu imi placeau, plus ca am un amic care tot asculta pe alternativi din astia si ma scoate din sarite cu ei, plus cumnata-mea e cu stoner rock-ul (alta pierdere de timp, in my humble opinion), dar de la astia am tot auzit o piesa in masina la cineva si am zis sa incerc sa ascult mai multe. Si m-au prins. Au o abordare diferita si, chiar daca la prima vedere par toate piesele la fel, nu e asa. Aia chiar stiu ce fac.
Pe Arcade Fire nu ii stiu, dar daca tu zici, poate incerc sa ascult.
November 28th, 2009 at 19:18
Foarte interesant cum a ajuns Sweet child pe locul doi. De unde rezulta ca marile proiecte se nasc intotdeauna din nimic. Nu stiu povestea celorlalte riff-uri (dar da, Hendrix merita locul 1 cu prisosinta, sunt de acord) insa Slash povestea cum se juca singur cu chitara intr-o zi in spelunca unde se aciuasera, el si restul trupei, asteptand sa vina ceilalti sa inceapa repetitia, si asa s-a nascut riff-ul ala. Numai ca el nu i-a acordat prea multa atentie, Izzy Stradlin a fost cel care l-a convins sa-l foloseasca.
November 28th, 2009 at 23:23
Mmmm… ce idee buna :) sa mai diversificam putin in seara asta. Am un Smoke On the Water live absolut superb :)
PS – Azi ma tot gandeam ca sunt unele trupe ale caror albume de studio imi sunt cam necunoscute :)) In schimb stiu toate albumele live, setlisturile uzuale din diferite perioade, introducerile pentru piese, gesturile de pe scena… nu-s normala, stiu =))
November 29th, 2009 at 10:16
@krossfire – Cu Muse sunt de acord, nu sunt sigur ce caută acolo, dar na, aşa este acum pe plaiurile muzicale, amestec la mare artă :))
November 29th, 2009 at 10:17
@Night-elf – Şi uită că trăim vremurile în care se vede cam cine a dus GNR în spate.
November 29th, 2009 at 10:18
@brontozaurel – :d