“Doru Borobeicăăă! Doru Borobeicăăă! Doru Borobeicăăă!”
Vocea lui Cristi Minculescu sparge liniştea sălii, prezentându-l pe basistul trupei. Nu mai ştiu câţi ani aveam, ştiu doar că eram pierdut undeva în sală, transpirat, dar fericit. În faţa mea se afla Iris.
Azi este ziua lui Boro, probabil cea mai bună verigă din lanţul care ne-a strâns de atâţia ani alături de Iris, fie din motive sentimentale, fie muzicale. Şi nu-i vom adresa “Cuvinte de Iubire”, aşa cum se cheamă concertul pe care-l vor avea în curând.
Îi vom spune doar “La Mulţi Ani” şi “fă tot posibilul ca măcar tu să mai spui ceva, când sunteţi pe scenă”.
Mulţumim, Boro!
January 21st, 2010



Home









