Avand o varsta destul de inaintata (25 de ani), pot vorbi cu o oarecare superioritate despre rockul de altadata, pe timpul caruia eu ascultam Mili Vanilli, Vanilla ICE si alti artisti cu iz de prajituri prin pantaloni si saliva scursa pe la gura lor mica si infantila.
Ce stiu este ca astazi avem parte de prea putine coaie in muzica rock, in general, iar aici ma refer inevitabil la trupele promovate pe radio. Din pacate, un post de radio nu poate oferi toate genurile muzicale si, deci, nu toate trupele din lume pentru simplul motiv al existentei publicului. Datorita lui exista radio-ul si din cauza acestuia se zbate intre anumite limite. Un radio precum CITY FM, spre exemplu, nisat in trecut pe rockul acela gustat de rockerii adevarati, nu poate urca prea mult in audienta, iar lipsa ei se traduce prin lipsa de bani, lipsa asta ducand in cele din urma la dispartie. Asa ca au mai bagat un The Script in playlist pentru a-l mai aerisi putin.
Rockul este un gen muzical greu accesibil si greu de suportat. Aglomeratia de instrumente si chitarile supraincarcate cu energie electrica nu fac altceva decat sa-mi bruieze neuronii. Muzicalitatea nu sta in rock, de cele mai multe ori. De aceea, rareori apar trupe care sa ma contrazica, precum Metallica, Muse, Nightwish, Lacuna Coil si altii. Rockul este un gen care necesita descoperire, locul sau nefiind pe radio.
Conform unui studiu foarte interesant, pe care l-am efectuat si eu in bucataria transformata in laborator, muzica rock macelareste molecula de apa din organism, fapt ce ne afecteaza in profunzime, daca e sa fim constienti de procentajul apei relativ la componenta creierului uman (85%). Atunci cand molecula este una perfecta si oglindeste armonie, simti ca plutesti, nu ai nici o grija… E ca si cum ai fuma o doamna verde. La polul opus gasim starile de agitatie, negative. In cadrul experimentului, mostre de apa de izvor de munte au fost inghetate imediat dupa ce au “ascultat” diferite lucruri, mai pozitive sau negative, si apoi cristalele au fost examinate la microscop.
Daca rockul te agita si-ti scoate la iveala agresivitatea, cum de-ti face placere sa-l asculti altfel decat ocazional?
Melodie testata pe apa in laboratorul lui Masaru Emoto. S-a observat la microscop perfectiunea cristalului.
Molecula perfecta de apa – .
Asculta mai multe audio Calatorii
Daca iti place blogul meu, te rog voteaza-l la RoBlogFest dand click pe banner:



Home










